Autor articol: Marcel Prost
Multumim pentru invitatie distribuitorului filmului in Romania, Odeon Film!
In Bridge of Spies, Spielberg isi urmeaza cea mai recenta muza a sa, istoria, in bratele careia se simte binisor in ultima vreme (War Horse 2011, Lincoln 2012) , dar aduce si toposuri mai vechi, din zona conflictelor ideologice si terorismului (Munich 2005), precum si pe Tom Hanks, partener in toate cele (Band of Brothers, Saving Private Ryan, The Terminal, Catch Me If You Can) si pr’eten de nadejde (suspectez).
Atmosfera din BoS are un aer familiar, un amestec de Munich si Schindler’s List, dar e acordata armonios la tensiunea razboiului rece din perioada sa de maxima paranoia (sfarsitul anilor ’50), cand copii americani invatau la scoala cum sa sape un buncar atomic si cum sa-si manance propriul picior, cat timp se injumatateste uraniul.
Tom Hanks este piua intai si joaca excelent, fara exces de zel si cu mare drag de rol. Din zona mai putin luminata de reflectoare, insa, Mark Rylance construieste, genial, un personaj (spionul rus Rudolf Abel) cu care cucereste rapid orice scena in care apare, pana la sfarsitul filmului. Dupa ochiul meu, Rudolf Abel e cel mai bun personaj de anul asta si una dintre cele mai moderne constructii cinematografice, prin armonia cu care imbina sentimente (aparent) contradictorii sau motivatii ideologice (aparent) incompatibile.
Cum era de asteptat, un alt film al lui Spielberg - o alta oda inchinata umanitatii, in ritm alert si fara pretentii exagerate de la public, cu o atentie maniacala la scenografie si la interpretare, totul scaldat in nelipsitele tonuri rosu-alb-albastre. In plus, in BoS, Hanks si Rylance sunt in forme de zile mari, povestea e una moderna iar optica asupra problemelor e reconfortant de proaspata. De vazut.
