Autor articol: Marcel Prost
Multumim distribuitorului filmului in Romania, Intercom Film!
Recomandare de bine: daca aveti rau de inaltime, luati o pastiluta inainte de film, sa va potoleasca urechea interna.
The Walk urmareste stradania extraordinara a lui Philippe Petit (Joseph Gordon-Levitt) de a traversa, pe sarma, distanta dintre cele doua turnuri gemene World Trade Center. Pe de o parte, filmul e o apologie a ambitiei si curajului omenesti, pe de o alta, e o metafora a prevalentei spiritului asupra fizicului.
Filmul se imparte destul de clar in doua parti: prima, in care e caldut, placut, si pe alocuri chiar plat - despre copilaria si evolutia lui Petit, si a doua, in care e mai inspaimantator ca un film de groaza - despre traversarea insasi.
Zemeckis a construit expres un scenariu linistitor si rational: stim ca Petit a supravietuit in '74 si ca e inca in viata, ca incercarea a fost o mare reusita; in plus, eroul insusi este povestitorul, de la inaltimea tortei Statuii Libertatii (o metafora simpla, a valorii primordiale a libertatii la americani). In ciuda acestei baze rationale, dar cu ajutorul scenografiei si a cinematografiei, a doua parte a filmului e o teroare pura a simturilor; unghiurile, miscarea camerei si tehnologia iMax 3D te transpun complet intr-o scena aflata la 400 de metri deasupra solului, in care probabil n-o sa ajungi niciodata, in realitate. Desi stai intr-un scaun de cinema, desi stii ca toata povestea se termina cu bine, o spaima viscerala de inaltimi domina a doua jumatate a filmului si nu e chip sa scapi de ea. Aceasta e starea pe care Zemeckis a tinut s-o obtina din partea publicului, la fel cum Hitchcock cauta spaima pe chipurile spectatorilor sai.
Metafora filmului e o bomboana pe tort; Petit primeste de la arhitectul turnurilor (cele care urmau sa fie doborate, 27 de ani mai tarziu) un permis de liber acces pe acoperisuri, permis care, in mod normal, are o data de incepere si una de expirare; in cazul lui Petit, arhitectul a sters data de expirare si a scris "pentru totdeauna". Chiar daca turnurile nu mai exista, simbolul si spiritul lor e permanent. Pana acum n-am vazut un epitaf mai reusit pentru 9/11.
Levitt vorbeste foarte bine o engleza frantuzita si, pe alocuri, o franceza impecabila (sub pretextul ca incearca sa se adapteze la America visurilor sale, Petit ii obliga pe toti cei din jurul lui sa vorbeasca engleza, o gaselnita acceptabila). Ben Kinsley, insa, nu e la aceeasi inaltime cu Levitt, el suna in continuare foarte american, desi ar fi trebuit sa sune a ceh stabilit in Franta, care stie cateva boabe engleza...
The Walk e de vazut pentru senzatiile sale tari, pentru personajul lui Levitt (interpretat foarte bine) si pentru metafora sa "anarhista"; iMax e cel mai potrivit loc.
Adevaratul Philippe Petit:
