Autor: Marcel Prost
Multumim distribuitorului filmului in Romania, Odeon Film!
Daca Gravity si Cast Away ar fi avut un copil, l-ar fi botezat The Martian si i l-ar fi pus nas pe Apollo 13.
Povestea se desfasoara foarte alert, intr-un carambol continuu si spectaculos de micro-dezastre; bila alba, care sparge armonia proiectului martian al NASA, este chiar prima scena a filmului: o furtuna pe Marte provoaca plecarea precipitata a echipajului Ares III, cu exceptia lui Mark Watney (Matt Damon), care e crezut mort si lasat pe Marte. Dupa cum arata si trailerul, Mark nu e mort, ci doar se transforma (chinuitor) in primul martian din istoria omenirii.
Filmul are sare si piper din belsug, dar isi pastreaza (cu cateva exceptii) un ton realist, cel putin in privinta interactiunilor sociale si a emotiilor (desi, mi-ar fi placut ca faza din final, cu "manusa-cu-reactie", sa nu fi fost deloc). Nu m-am putut abtine sa nu compar cateva scene natural-emotionale din The Martian cu epopeea tragic-relativista a lui Cooper (Matthew McConaughey), care isi vede copiii crescand in cateva ore cat altii in zeci de ani... Scott a nimerit bine tonalitatea emotionala, intr-un The Martian in care Matt Damon joaca mai bine decat Matthew McConaughey in Interstellar.
Intr-un fel, pentru Ridley Scott, The Martian are un usor aspect reparatoriu, relativ la Prometheus sau The Counselor; daca in Prometheus, Elizabeth Shaw (Noomi Rapace) se opereaza (rizibil) singura si o rupe la fuga direct de pe masa de operatii, Mark face aproximativ acelasi lucru, insa cu bun simt si realism, datorate, poate, si faptului ca actiunea din Prometheus are loc intr-un viitor indepartat si foarte evoluat tehnic, pe cand cea din The Martian intr-unul foarte apropiat. Jocul schizoid de-a "uite robotul, nu e robotul" din Prometheus sau tiradele filosofico-caca-shit ale unor mafioti criminali, din The Counselor, sunt inlocuite acum cu dileme morale reale si cu dialoguri de oameni normali, pusi in situatii extreme. Macar de-ar pastra linia asta in Prometheus 2!...
The Martian e un film care merita vazut, cele aproape doua ore jumatate trec insesizabil in fata unui ecran de cinema.
