Multumim distribuitorului filmului in Romania, InterComFilm, precum si organizatorilor festivalului Dracula Film Festival 2015!
Toti parintii din lume stiu ca prima parte a Hotelului Transylvania a avut un succes rasunator printre copilasi, astfel ca realizarea unei a doua parti era oarecum iminenta. Cum Tartakovsky pastreaza, cu cateva exceptii, linia primei parti, putem spune ca asteptarea micutilor a fost rasplatita cu varf si indesat, chiar daca adultii nu ar fi intru totul de acord.
Mai presus de toate, animatia e plina de poante, amuza si relaxeaza. Obsesia centrala pare a fi relatia in familie, intoarsa pe toate partile: copil -mama; fiica (mama la randu-i) si tata; nepot-bunic; fiu (care e si tata, si bunic, in acelasi timp) - tata (el ajunge pana la gradul de strabunic) si toate combinatiile ametitor-posibile. Partea neplacuta (pe care adultul ar putea-o sesiza) este ca toate aceste grade si interactiuni intre rubedenii sunt pe linie vampirica, tatal-om fiind, practic, tolerat-spre-inexistent. Vampirii sunt cei care iau decizii importante (vezi mama-vampir: ba ne mutam din Transylvania, ba nu ne mutam, mergem acolo sau acolo, fara sa auzim catre partenerul-om (transformat in bagajist cu norma intreaga) vreo intrebare de genul "Tu ce parere ai?" sau bunicul-vampir care isi foloseste ginerele-om pe post de diversionist, un fel de "ia-o pe fiica-mea si du-o undeva, cat il invat pe asta micu' cum e cu monstrii, ca doar el trebuie sa fie vampir, "normal" ca noi, nu ca tine").
Desi imboldul animatiei este acela de a reliefa ca viziunea ingusta trebuie musai largita intru progres, nu simti ca filmul face, conceptual, vreun pas inainte. Dimpotriva, daca e sa luam treaba la bani marunti. Vampirii raman in aceeasi condescendenta si nici nu simti ca "te voi iubi la fel, chiar daca esti vampir, om sau unicorn" este intru totul adevarata. Relatiile de familie sunt inca invechite, rigide, bazate crunt pe discriminare.
Trecand peste aceste aspecte adult-critice, animatia este o incantare pentru cei mici si promitem ca vor rade copios.
Mai presus de toate, animatia e plina de poante, amuza si relaxeaza. Obsesia centrala pare a fi relatia in familie, intoarsa pe toate partile: copil -mama; fiica (mama la randu-i) si tata; nepot-bunic; fiu (care e si tata, si bunic, in acelasi timp) - tata (el ajunge pana la gradul de strabunic) si toate combinatiile ametitor-posibile. Partea neplacuta (pe care adultul ar putea-o sesiza) este ca toate aceste grade si interactiuni intre rubedenii sunt pe linie vampirica, tatal-om fiind, practic, tolerat-spre-inexistent. Vampirii sunt cei care iau decizii importante (vezi mama-vampir: ba ne mutam din Transylvania, ba nu ne mutam, mergem acolo sau acolo, fara sa auzim catre partenerul-om (transformat in bagajist cu norma intreaga) vreo intrebare de genul "Tu ce parere ai?" sau bunicul-vampir care isi foloseste ginerele-om pe post de diversionist, un fel de "ia-o pe fiica-mea si du-o undeva, cat il invat pe asta micu' cum e cu monstrii, ca doar el trebuie sa fie vampir, "normal" ca noi, nu ca tine").
Desi imboldul animatiei este acela de a reliefa ca viziunea ingusta trebuie musai largita intru progres, nu simti ca filmul face, conceptual, vreun pas inainte. Dimpotriva, daca e sa luam treaba la bani marunti. Vampirii raman in aceeasi condescendenta si nici nu simti ca "te voi iubi la fel, chiar daca esti vampir, om sau unicorn" este intru totul adevarata. Relatiile de familie sunt inca invechite, rigide, bazate crunt pe discriminare.
Trecand peste aceste aspecte adult-critice, animatia este o incantare pentru cei mici si promitem ca vor rade copios.
