Autor: Marcel Prost
Multumim distribuitorului filmului in Romania, CineForum!
(Articolul contine un spoiler, marcat si anuntat)
Tomorrowland e cel mai recent film al lui Brad Bird, regizorul lui Ratatouille, The Incredibles si al The Iron Giant. Fiecare din cele trei filme de mai sus a fost premiat in fel si chip, ridicat in slavi de critica (metacritic.com: 96, 90, respectiv 85) si e pe lista scurta a celor mai bune animatii facute vreodata.
Tomorrowland, insa, e sub astepari; e un film de weekend in familie, care pare sa isi caute locul mai degraba printre reclame sau manifeste sociale cu iz didactic decat printre opere sau genuri cinematografice. Claritatea stilului si cursivitatea povestirii sunt sacrificate pe altarul mesajului, care ar fi unul bun, daca nu ti s-ar da peste bot cu el: "pesimismul trage in jos civilizatia, mai ales daca e trecut printr-un amplificator de emotii" (metafora mass mediei, in film - masinaria de privit in viitor). O idee faina, folosita insa fara rafinament: cine e pesimist are zilele numarate, doar cine e optimist mai are o sansa. Optimism reactiv-fatalist...
Oricat de mult mi-ar placea reflexivitatea lui Bird si originalitatea in a folosi pesimismul si optimismul ca parghii in constructia povestii, nu pot rezona in vreun fel cu un "manifest" cladit pe frica. "Stimate pacient, sunteti grav bolnav, iar daca asta va streseaza, veti muri negresit; va recomand sa fiti optimist, in ciuda realitatii" - un sfat poate corect, tehnic, insa dezastruos, tactic. Nightcrawler sau Watchmen (aproape ca am luat la intamplare) au adus deja mesajul "pesimismului ca boala" intr-un mod mai eficient si mai curat, fara a atinge culmi nevrotice precum "optimismul ca necesitate".
Dincolo de mesaj, Tomorrowland e un film plictisitor, poate pentru ca actiunea e o adunatura de clisee de prin vechi SF-uri sau poate pentru ca, vizual, seamana cu un colaj de reclame futuriste la diverse creme sau friteuze care te fac sa te simti in secolul XXV, de cum le cumperi. Un personaj chiar face o aluzie, la un moment dat, cum toata lumea a fost inselata cu imaginile publicitare prin care e idealizat Tomorrowland (lumea) de catre recrutori; ironic, spectatorii primesc exact acelasi tratament in Tomorrowland (filmul)...
Spoiler:
Frank Walker (George Clooney) e copilul grizonant, frustrat, exilat si baricadat in afara edenului, timp de cativa zeci de ani, la mila caruia ajunge pragmatica Casey Newton (Britt Robertson), disperata sa inteleaga si sa salveze Edenul, din postura ieftin-feminista de Aleasa; impreuna vor lupta contra pesimismului, instaurat si mentinut de Guvernatorul Nix (Dr. House). Nix, la randul sau, tiran amator, are un suflet surprinzator de mare si plin de bune intentii, care presupun epurarea speciei umane prin inecare in propria mizerie morala. Binele se amesteca putin cu Raul si invers, concluzia fiind ca metoda conteaza mai mult ca obiectivul, daca metoda doare.
Epicurian, mediocru, ca un Interstellar facut de Disney.
