Mad Max 4 (MM4) e un film cu o istorie atat de zbuciumata, ca a lipsit foarte putin sa o apuce pe drumul lui Dune, al lui Jodorowsky.
Dupa o pauza de 16 ani de la Mad Max 3 (Beyond Thunderdome, 1985, cu Mel Gibson si Tina Turner), in 2001 lui Miller ii vine ideea pentru MM4 si se pregateste de productie; doar ca, in septembrie, cad Turnurile Gemene si dolarul impreuna cu ele, asa ca proiectul se amana. O a doua incercare, in 2003, e tot esuata, cand SUA restrictioneaza zborurile spre unul din locurile importante de filmare (Namibia, unde, la acea vreme, jumatate de tara era bolnava de malarie, iar cealalta jumatate de SIDA). In 2007 Miller se apuca din nou de filmari, cu... Heath Ledger in rolul principal; in 2008 se opreste, din motive tragice. Trei ani mai tarziu bate palma cu Tom Hardy, reincep filmarile dar se opresc in scurt timp dupa ce desertul Namibiei (unde Miller a tinut mortis sa revina) e... inundat de ploi masive, un fenomen extrem de rar.
Echipa revine in Namibia in iulie 2012 si incheie filmarile pana in decembrie; cand sa rasufle usurati, in jurul productiei izbucneste un scandal intre Comisiile de Mediu si cea de Film din Namibia, legat de presupusa distrugerea a unei zone protejate a desertului. La data aprobarii productiei de catre Guvernul namibian , zona respectiva nu fusese declarata ca protejata; "intamplator", imediat dupa inceperea filmarilor, exact zona in care se desfasoara actiunea e declarata rezervatie nationala. Cand o sa vedeti filmul o sa intelegeti si ce satan ar fi de protejat in zona aia... Miller (regizor si producator) a investit 1 milion de dolari in refacerea ecosistemului zonei (a se citi "stergerea urmelor de pe nisip", la propriu) si a angajat 900 de namibieni pe durata filmarilor, probabil cea mai mare investitie facuta vreodata intr-un desert...
Dupa nici 6 luni de filmari, incheiate in decembrie 2012, incepe post-productia, care dureaza doi ani si ceva; in principal din cauza ca Miller ia la mana fiecare scena din cele 2700 ale filmului si ii modifica viteza dupa cum stie el mai bine. O sa observati, probabil, cum unele scene de lupta sunt accelerate iar altele decelerate, in asa fel incat sa creeze fie impresia de forta, fie de precizie, fie de non-uman ("post-uman"?...).
Productia se pare ca a mai mers cu inca o frana trasa, de aceasta data din interior. Tom Hardy si Charlize Theron au jucat intr-un film foarte diferit fata de ce a iesit la final; cu toate astea, cele 6 luni petrecute in desertul namibian i-au frustrat puternic pe cei doi actori si, la pachet cu un Miller obsedat de detalii si insistent sa stie "la fiecare minut unde e fiecare personaj in platou", se pare ca a iesit un razboi infundat, in spatele usilor inchise, intre regizor si actori; lucrurile au stat atat de rau, in realitate, ca la Cannes, Theron si Hardy nu au schimbat o vorba cu Miller si nici nu s-au privit. Hardy insa, dupa vizionarea filmului in forma sa finala, si-a cerut scuze in public, spunand ca abia acum intelege motivatia si exigenta regizorului, despre care "stia ca e sclipitor, dar nu si cat de sclipitor".
Intre timp, de la prima incercare de productie si pana azi, la premiera sa, au trecut nu mai putin de 15 ani.
MM4 e unul dintre cele mai bune filme de actiune facute vreodata, fara indoiala, si e un miracol ca Miller a reusit sa-l regizeze, sa-l scrie si sa-l produca la cei 70 de ani ai sai, intr-o conjunctura care l-ar pune pana si pe Don Quijote in umbra.
Cinematografic si vizual MM4 e inaintea timpului sau (in comparatie cu ce am vazut recent, in FF7 sau in Avengers, de exemplu) si iese cu mult din sfera filmului de actiune. O sa observati cum Miller mentine trasaturile "de familie" ale grupurilor, fara a uniformiza figurantii, de parca fiecare personaj ar fi "lucrat manual", distinct. De asemenea, culorile sunt componente vii si neasteptate pentru o poveste post-apocaliptica, lucru pe care a mizat si Miller sa-l diferentieze de gramada de distopii cretine in care totul e cenusiu si tern, iar sangele e singura pata de culoare. In MM4 aproape ca nu poti diferentia sangele de vaselina, asa cum nici in poveste, personajele nu diferentiaza laptele uman de apa...
Aproape toata actiunea se petrece in goana masinilor, lucru posibil doar cu ajutorul multor cascadori profesionisti, ba chiar cu al unor protagonisti ai Cirque du Soleil si atleti olimpici.
Povestea cu feminismul din MM4 si boicotarea filmului ca propaganda feminista sunt aberatii scornite de oameni plictisiti; da, MM4 are personaje feminine puternice, agresive, la fel cum au avut si Alien sau Terminator; are asta vreo problema cu feminismul? Nu prea. Lui Theron ii sta bine pe post de Imperatrix (sic!), iar povestea in sine e cu totul lipsita de orice tensiune erotica.
Se pare ca Miller mai pregateste inca doua filme din serie, sper doar sa aiba timp si forta sa le faca. Theron si Hardy ar trebui sa se pregateasca psihic pentru multe alte luni petrecute prin pustietati...
