Autor Marcel Prost
Cai putere e tragi-comedia dezagregarii si instrainarii, vazuta la ralanti; ca intr-un spinoff la Danila Prepeleac, nu avutia se prapadeste pana la final, ci chiar posesorul ei, ca animal social.
Daniel Sandu este absolvent al Facultatii de Cinematografie din cadrul Universitatii MEDIA; pe langa cele trei scurtmetraje, la a caror premiera am fost invitati, Sandu a mai regizat cateva episoade din Nimeni nu-i perfect si La bloc si inca lucreaza la primul sau lungmetraj, Un pas in urma serafimilor. Dupa cum se pare, e un produs de succes al Universitatii MEDIA.
Dincolo de biografie si referinte, Daniel Sandu are mana buna. Daca Numaratoarea manuala (20 de min) e o drama autohtona, a carei tensiune sta, in mare parte, in eternul vid procedural - administrativ romanesc, deja Vocea a doua (12 min, facut doi ani mai tarziu) adauga dimensiunea morala si creste angoasa asumarii unor decizii dificile; Cai putere (27 de min, la un an dupa Vocea a doua) e cel mai minutios lucrat, cel mai profund si cu un nivel de complexitate la care nu te-ai astepta de la un scenariu simplist.
In Numaratoarea manuala avem o ciocnire intre generatii, pe terenul mocirlos (pentru romani) al "datoriei" si responsabilitatii sociale; fara indoiala, problematica filmului e absolut de neinteles pentru orice vest sau nord-european, dar actuala pentru est-europeni: "de ce sa nu furi daca esti sigur ca nu vei fi prins". Toate filmele lui Daniel Sandu au aparent personaje simple, monocrome, care insa isi schimba culoarea in functie de conjunctura. Aici, tinarul si batranul sunt pusi, pe rand, sub scrutinul critic moral si daca fiecare din ei pare sa se franga, niciunul nu se rupe complet.
Vocea a doua vine ca un cutit rasucit in rana nationala a minoritatii tiganilor si in cea a copiilor folositi ca resurse pentru cersit (vezi Aferim!, Filantropica); Gabi (Medeea Marinescu), directoarea unui orfelinat, are sarcina ingrata de a decide daca o mama tiganca si-ar putea lua acasa copii, de Craciun, cata vreme exista riscul iminent sa-i trimita la cersit. Filmul e un simplu crochiu care insa lasa sa se intrevada un intreg univers tragic.
Cai putere e povestea absurda a unei motociclete urcate 10 etaje "cu carca", in jurul careia relatiile caldute (de prietenie sau simpla camaraderie masculina dintre personaje) mor inabusit, una dupa alta, lasand eroul (Adrian Titieni) intr-o singuratate angoasanta. E irelevant daca filmul e perceput ca o comedie sau ca o drama, cata vreme sentimentul de la sfarsit e cel urmarit de regizor. Cu un iz puternic romanesc, Cai putere e tragi-comedia dezagregarii si instrainarii, vazuta la ralanti; ca intr-un spinoff la Danila Prepeleac, nu avutia se prapadeste pana la final, ci chiar posesorul ei, ca animal social.
Daniel Sandu e actual, pe faza si in plina ascensiune. Astept cu nerabdare Un pas in urma serafimilor.
Filmele vor rula în prima parte a lunii aprilie la Cinema Muzeul Taranului (7 - 9 aprilie, de la ora 18.00), Cinemateca Union (3 si 9 aprilie, de la ora 19.30) - Mediafax.
