[review] Jupiter Ascending (2015)

Multumim distribuitorului filmului in Romania, Freeman Entertainment!

Autor articol: Laura

Nota Cinemateca: 7/10 (nota Laura: 7; nota Marcel: 7

Regia: Andy si Lana Wachowski

Gen: actiune, aventura, fantastic

Morala: 10 efecte si-o minune te-au adus in casa...

Ascensiunea lui Jupiter e o poveste (pre?) adolescentina imbibata (pana la refuz?) in efecte speciale de toate formele si dimensiunile, pe alese si pana la epuizare. Iata ca au trecut 15 ani de la Matrix si fratii Wachowski nu renunta la ideea "omului insamantat/recoltat", dar si "reincarnat", idee pe care au muls-o in sir de la aceeasi vaca, chiar dupa ce-a obosit si s-a dus la culcare. E drept, ar mai fi si obsesia "profetului" (reluata in povestea neo-Seulului din Cloud Atlas), dar shaorma cinematografica de fata nu se limiteaza decat la o poveste slaba, cu substrat profund socialist, in care capitalistii galactici isi cam bat joc de clasa muncitoare in scopuri egoiste de imbogatire si tinerete vesnica (o fiola de ser magic se obtine din o suta de bucati de pamanteni). Dar printesa printeselor se va ridica dintre cei multi/asupriti si va pune capat cumva acestor nedreptati.

Jupitereasa

Ascensiunea lui Jupiter e ascensiunea rescrisa la alte dimensiuni a Cenusaresei, doar ca e rusoaica si spala toalete cat ii ziulica de lunga, cu mama si cu toate neamurile de gen feminin alaturi. Scenele din familie sunt atat de false (atitudine, accent, dialoguri, reactii, ipostaze) incat te intrebi ce poate fi atat de dificil in redarea unei scene absolut banale, iar raspunsul nu poate fi decat unul singur: ai mintea in alta parte, probabil la efecte speciale. Asta ca sa nu ne mai intrebam cum poti spala toalete o viata intreaga fara sa evoluezi in vreun fel, mai ales ca nu pari deloc proasta si nici urata. Dimpotriva, pentru nivelul de saracie sugerat (Cenusareasa, pardon, Jupiter, nu isi poate permite un amarat de telescop si se imprumuta de la rubedenii), Jupitereasa arata foarte ingrijit si excelent machiata, ca de revista Cosmopolitan. Inteleg ca "sangele regal" apa nu se face, dar ca sa arati asa iti trebuie bani. Multicei... 

Stephen Hawking

Il mai tineti minte pe Robert Altman si-al sau The Player? In care, cu putin sarcasm, prezenta "reteta" de succes a povestilor actuale de la Hollywood? Se pare ca fratii Wachowski au revazut filmul pana ce au invatat lectia pe de rost si au inserat toate elementele, scolareste (dar si baneste!) pana ce a iesit shaorma asa cum se cuvine: cu de toate. In primul rand, luam cateva bucati actori si actrite cu aspect fizic atragator (acum, sigur, doar n-o sa stricam elixirul cu pricina pe uratenii), fizic pe care il punem in valoare (pana la despuiere) si ii aruncam intr-o poveste exploziva (cu crima cu tot, daca nu ai crima de inceput, n-ai invatat nimic din viata asta), cu urmariri, dezmembrari, prabusiri etc. Peste toate acestea, presaram putin praf de dragoste (cu cat mai imposibila aparent, cu atat mai bine, dam aparentul usor la o parte si vom demonstra, cat ai clipi, ca dragostea e posibila oricand, oriunde, cu oricine, trebuie doar o sclipire) si ii punem pe indragostiti in pericol de despartire, eventual cu potential deces, dar, mai presus de toate, e musai ca primul sarut sa apara intr-o situatie extrema, de viata si de moarte. 

Channing Tatum, genetically engineered interplanetary hybrid warrior

In plus, mai iei si cateva pasaje de pe la altii, care ti-au placut sau pe care, dimpotriva, le-ai vrea rescrise in stilul tau si voila! Iese, de exemplu, un fragment de Brazil birocratic de toata frumusetea, pana la mita inserata din senin, un fel de bata-n balta cu stropi anticapitalisti, peste care asezam cateva accente de Dune, Jocurile foamei si-o pereche de aripi a la Maleficent. Iar toate elementele converg spre aceeasi idee: pe cat de impresionante sunt efectele speciale, pe-atat de slabe si de prafuite sunt scenariile fratilor Wachowski, semn ca ar fi mai indicata trecerea la diviziunea internationala a muncii (stiu, e o metoda capitalista si deloc in ton cu mesajul filmului), in care, pur si simplu, fiecare sa se ocupe de segmentul la care se pricepe cel mai bine.

Coruscant

Trecand peste cliseele de secol XX (multe, marunte, si sigure), Jupiter Ascending e un basm comercial foarte agreabil pentru cei tineri. Totusi, ar fi meritat un univers al povestii si mai bine accentuat, chiar daca in detrimentul actiunii explozive. In ciuda existentei unor elemente interesante in film, ele nu se leaga intr-o atmosfera unitara, ci raman disparate si neconvingatoare, la latitudinea spectatorului. Acum ramane sa-si explice fiecare, in deplinatatea facultatilor lui mintale, de ce, de exemplu, intr-o societate ultraavansata se vorbeste engleza care suna a ceva din vremile lui Shakespeare. De bonton? Nu e omul suficient de manierat decat daca e vreo alteta cu limbaj de anii 1550? Sau de ce e Jupiter prea putin-spre deloc surprinsa de tot ce i se intampla, tinand cont de dimensiunea planetara a evenimentelor? Da, e un basm, dar nu inseamna ca reactiile trebuie sa fie atat de putin credibile...Dimpotriva, spectatorul trebuie tras catre poveste prin toate mijloacele posibile, nu doar prin efecte speciale ametitoare. Altfel, nu simti cum trece timpul si e dragut sa vezi cum domnisoara imigranta de la mop devine stapana lumii (desi nu face nimic pentru asta, are doar genele potrivite in urma reincarnarii). Justice is done! 

P.S. Marcel:

Un basm benign si foarte frumos desenat, dar anacronic si obositor de cliseic; merita vazut pe ecran mare, mai ales daca ai in jur de 15 ani 

Nava mama

Nava tata