Multumim distribuitorului filmului in Romania, Independenta FIlm!
Autor articol: Marcel Prost
Nota Cinemateca: 8.25/10 (Laura 8; Marcel: 8,5)
Regia: Xavier Dolan
Gen: drama
Mommy, ca si I Killed My Mother, sunt doua iteratii ale aceluiasi proces traumatic de "dezintoxicare de mama" prin care trece Dolan, in drumul spre maturitate.
Subiectul e, in aparenta, mama, interpretata "intamplator" de aceeasi Anne Dorval, in ambele filme; in realitate, subiectul e relatia vicioasa dintre pustiul adolescent (Antoine-Olivier Pilon, in Mommy, sau Xavier Dolan insusi, in I Killed My Mother) si mama, ca parinte singur.
 |
| Anne Dorval |
Din triunghiul oedipian, lipseste complet tatal; relatia dintre mama si fiul adolescent e dominata cronic si maladiv de doar doua forte, contradictorii: atractia erotica si tabu-ul socio-cultural al incestului. In lipsa figurii paterne, "cursa" cuplului mama-fiu e scurta: cu cat cei doi se apropie mai mult, cu atat mai tare se resping principial, cultural; cu cat se indeparteaza mai mult unul de altul, cu atat sunt mai atrasi erotic. Pustiul nu poate trai langa mama, dar nici departe de ea.
 |
| Pilon, Dorval, Dolan |
Procesul e atat un mare consumator de energie psihica, cat si unul fara sfarsit; nu exista o distanta optima, o linie de neutralitate afectiva, intre mama si fiu, la care atractia sa anuleze respingerea. Astfel, relatia e extrem de agitata, zgomotoasa si zbuciumata pana la isterie spasmodica.
Al treilea personaj e, ca si in IKMM, tot o femeie: "profesoara" (aceeasi Suzanne Clément), avand rolul de "mama buna", care nu respinge, dar, din pacate, nici nu atrage suficient cat sa rupa cercul vicios. Daca in IKMM pustiul e homosexual, in Mommy e asexuat, iar tentatia erotica fata de o alta femeie se pierde printre randurile unui scenariu haotic, secvential, ce mimeaza metaforic ADHD-ul de care sufera Steve.
 |
| Suzanne Clément |
Personajul principal din Mommy e, aparent, Steve (Antoine-Olivier Pilon, magistral); filmul reprezinta lumea privita prin ochii sai: mai ingusta atunci cand strange, si mai larga, atunci cand da speranta. "Die", mama careia Steve ii atarna eticheta la gat, scapa (ironic) analizei unei camere care nu se poate desprinde de ea. Camera o adora dar n-o intelege; "mama" e o constanta in ecuatia stricata a cuplului, ca un dat. Situatia e, aparent, la fel de tragica pentru ea ca si pentru Steve; in realitate, lucrul care nu se spune e ca Steve e un copil, iar Die un adult care accepta, cu o usurinta nepermisa, prosternarea incestuoasa a propriului fiu. Sfarsitul e pedeapsa pentru pacatul lui Die.
 |
| Antoine-Olivier Pilon |
Filmul e povestea acestei curse perverse si puternic angoasante, imbracata intr-un filigran cinematic si sonor, armonios si indraznet; poveste posibila exclusiv intr-o societate civilizata si prea putin critica, precum Canada.
Infratit ca mesaj - Patimile Mariei.
Infratit ca mesaj - Patimile Mariei.
