Autor articol: Laura
Nota Cinemateca.eu: 8.5/10 (nota Laura: 8.5; nota Marcel: 8.5)
Regia: Morten Tyldum
Gen: biografic, drama, thriller
Morala: Remarca-te si-ajuta omenirea, ca ti-o iei de nu te vezi!
Aflat la primul film in alta limba decat cea natala, Morten Tyldum (regizorul Headhunters, probabil unul dintre cele mai apreciate filme de actiune norvegiene facute vreodata) vine in fata publicului cinefil cu un proiect extrem de controversat, in jurul caruia s-a varsat multa cerneala.
 |
| Keira Knightley, Mark Strong si Benedict Cumberbatch |
Izul de nemultumire e evident de la o distanta apreciabila; se pare ca nu a prea implinit asteptarile criticilor, mai mult din motive legate de scenariu, decat de interpretare sau de tehnica cinematografica. S-au reprosat filmului o seama de inexactitati istorice si-un soi de megalomanie englezeasca de toata frumusetea.
Ba ca filmul nu are o directie precisa si incearca sa "impuste" prea multe dintr-un foc, (homosexualitatea lui Turing e fie insuficient exploatata, fie introdusa ca o picanterie de scenariu, la care adaugam misoginismul vremii - vezi cum e persiflata Joan Clarke la proba de admitere in echipa care trebuia sa sparga codurile germanilor, in cel de-al doilea razboi mondial).
Ba ca nu se insista asupra modului in care s-au decriptat codurile, ba ca personalitatea lui Alan Turing a fost special slefuita asftel incat sa rezulte o combinatie de John Nash (un geniu in ale lui, dar fara nicio capacitate de a interactiona decent cu semenii, arogant, dificil si pe alocuri dus cu pluta) si Sherlock Holmes (unde Cumberbatch e stapan pe situatie) ba ca interviul sustinut de Turing pentru a intra in echipa e o scorneala de marketing ca sa amuze audienta, ba ca e o ineptie sa afirmi ca Alan Turing a incheiat razboiul mai devreme (prin faptul ca a spart codul Enigma emis de germani) sau ca ar fi fost doar meritul lui si nu al unei echipe intregi (internationale). Si, mai presus de toate, daca s-a dorit reabilitarea acestui om (cazut in umbra succesului intr-un proiect tinut secret nici mai mult, nici mai putin decat 50 de ani, precum si a unei homosexualitati-boala-rusinoasa - abia in 2013 vine "pardonarea" din partea Reginei), filmul i-ar fi facut omului un deserviciu si mai mare, in loc sa-l reabiliteze public.
 |
| Turing si echipa sa |
Una peste alta, e destul de dificil sa aduci lumina zilei peste un secret atat de bine si indelung pastrat (la limita maniei, am putea spune). Si nici n-ar fi prima oara in istoria cinematografiei cand anumite lucruri se potenteaza intr-o anumita directie, in vederea transmiterii unui mesaj anume catre public. E drept, la un asemenea secret de care s-a tinut cu dintii, asteptarile publicului pot fi pe masura si indreptate, mai degraba, spre o directie de documentar decat spre una artistica (adica ce ne ofera filmul de fata). Mai stim, de asemenea, ca Alan Turing (inventatorul masinii automate de calcul cu feedback, parintele procesorului de astazi) a fost homosexual, condamnat in 1952 pentru "purtare foarte indecenta", castrat chimic (prin injectii cu estrogen) ca alternativa la inchisoare. Doi ani mai tarziu, cu 16 zile inainte de a implini 42 de ani, este gasit mort in apartamentul sau, otravit cu cianura si ancheta politiei a concluzionat ca este vorba de sinucidere (desi mama acestuia si cateva cunostinte au sustinut ca este vorba de o moarte accidentala). Pe de alta parte, este destul de limpede ca, prin decriptarea Enigmei germane, Turing a contribuit la incheierea mai rapida a razboiului (din moment ce au fost interceptate coordonatele unor viitoare atacuri planuite de germani) si, astfel, s-au inregistrat mai putine victime (comparativ cu ce-ar fi insemnat un esec in decriptare).
Lasand deoparte nemultumirile, asteptarile neimplinite ale criticilor/expertilor/instruitilor in subiect, The Imitation Game este un film foarte placut ochiului. Un exemplu de poveste care, desi spusa in stil "old-school", e agreabila, captivanta, desi nu i-ar fi stricat putin mai mult "nerv". Trecand peste simpatiile/antipatiile pe care le-ar putea avea spectatorul vizavi de Cumberbatch sau Keira Knightley, cei doi isi joaca excelent partiturile (fiecare ia cate o nominalizare la Oscar), dand un farmec aparte peliculei. Putem plasa actiunea la trei nivele (Turing in arest, care deapana amintiri unui politist aproape empatic, Turing in cel de-al doilea razboi mondial incercand sa decripteze Enigma prin construirea masinariei Cristopher, plus picanteria din jurul relatiei cu Joan Clarke, colega de echipa, cand, finalmente, el ii declara fatis homosexualitatea, precum si un plan indepartat, Alan Turing copilul, menita a ne dezvalui inceputurile unei personalitati aparte).
N-as spune ca filmul ii face un deserviciu lui Turing, dimpotriva. Iar argumentul se bazeaza pe doua directii: nu e vorba doar de contributia lui Turing la progresul omenirii, ci, in paralel, e si distrugerea lui Turing de catre aceeasi omenire. El ii da masinarie de calcul cu feedback, iar ea il incarcereaza, il castreaza chimic, conducandu-l spre sinucidere. Probabil ca subiectul inca irita (Turing e condamnat pentru homosexualitate in '52, dar primeste "iertarea" abia 61 de ani mai tarziu!) si, probabil, e destul de greu de acceptat ca asa au stat lucrurile. Timp in care, altii simt ca filmul nu a pus accent suficent pe suferinta omului, dandu-i lui Turing o alura de geniu arogant si cam atat. Lucru nu tocmai exact, intrucat nu aceasta e senzatia generala de la finalul filmului. E orice altceva decat dispret sau subapreciere.
Una peste alta, filmul e o mostra de viata demna de luat in seama, o exprimare artistica extrem de agreabila, cu joc actoricesc pe masura, recomandabil calduros celor care vor sa vada doar o poveste frumos spusa si fara pretentii de documentar.
P.S. Marcel:
