Jan 21, 2015

John Wick (2014)


Autor articol: Marcel Prost

As fi uitat bucuros de cei 47 de Ronini si de Ucigasul cu suflet pur, dacă ar fi uitat si Reeves. Dar John Weak vine, cu forta si tambalaul unei megalomanii galopante, peste tristul Keanu, ramas subjugat de vraja matrixului in care oprea gloante, pornea inimi si crapa de ziua cu un singur partz, tras remote, din Nebuchadnedzaoe...soros.

La 8 ani, aproape ca ma visam Keanu. Nu stiam de el (ci de Bud Spencer...), dar daca as fi stiut, el m-as fi visat. Probabil ca de la prea multa vlaga si prea putina miscare, se adunau energiile chi prin incheieturi si ajungeam sa-mi inchipui tot soiul de povesti eroice in care pogoram ploaie de pumni si gloante peste scafarliile vrajmasilor ce-i puteau nutri vreun dispret iubirii mele precoce, de la vremea aia. Dupa o ora si patruzeci de lupta, epuizat si multumit, adormeam erou. 

De fapt, adevaratul intemeietor al "Cultului Baietilor Justitiari, de 8 Ani" e Chuck Norris. Nu l-am plăcut pe Norris pentru ca arata ca un mos craciun scotian iar filmele lui aveau prea multe scene fara bataie. Keanu ar fi fost potrivit! Daca as mai putea, m-as intinde in pat, dupa scoala, si m-as visa John Weak, impartind dreptatea, in felul meu: cu naduf, fulgerator si pretutindeni. Exact ca Keanu. 

Keanu, suparat
Keanu, suparat
Keanu, suparat
Keanu, meditand
Keanu, suparat
Keanu, viril
Keanu, suparat
Keanu, razand in hohote
Keanu, relaxat