Autor articol: Marcel Prost
Nota Cinemateca: 8,5/10 (Laura 8,5; Marcel: 8,5)
Regia: Dan Gilroy
Gen: crima, drama, thriller
Morala: Va mai amintiti Inside Llewyn Davis? E, Nightcrawler n-are nicio legatura cu Inside Llewyn Davis!
Sa incepem cu partea cea mai simpla: filmul e excelent, cu personaje surprinzator de moderne si de bine interpretate, cu o atmosfera de zile mari; un debut regizoral spectaculos, matur si agresiv. In cele ce urmeaza o sa vorbesc mai mult despre problema pusa de film decat despre problema cu filmul; nu-i nicio problema cu filmul, dimpotriva.
Louis Bloom (Nightcrawler) sau Wayne Gale (Natural Born Killers) par jurnalistii macabri de pe reversul intunecat al medaliei lui Carl Bernstein si Bob Woodward (All the President's Men). In realitate, e o confuzie; primii sunt producatori de spectacole, ceilalti jurnalisti. Daca actiunea din Nightcrawler s-ar fi petrecut acum doua mii de ani, Lou (Jake Gyllenhaal) ar fi fost plasator la una din intrarile in Colosseum, iar Carl si Bob in arena. Nimeni n-ar fi putut sa-ti spuna mai bine din ce unghi se vad toate matele gladiatorului decat unul ca Lou. Si aici se termina legatura lui cu jurnalismul.
Intr-adevar, legea pietei spune ca acolo unde e cerere, apare si oferta; Lou isi gaseste vocatia in a vinde sange imprastiat si morti calzi, in format digital, pentru ca Nina Romina (Rene Russo) stie sa-i distribuie catre publicul insetat de grozavii viscerale.
 |
| Lou Bloom, la treaba |
Mecanismul nu e nou, ci doar impresionant; dintotdeauna au existat executii publice la care un oras intreg se ingramadea, chiar si in cele mai civilizate tari. Homo Sapiens are o predilectie pentru spectacolele sangeroase, din varii motive, iar conducerea a vazut oportunitatea de a servi circ sangeros maselor; cu cat mai putina paine, cu atat mai mult circ si invers. Mereu, la vederea sangelui, masele in tensiune au simtit cumva ca li se face dreptate; Nina stie, de exemplu, ca o crima sangeroasa nu are farmec decat daca se petrece in cartierele bogate ale orasului... Ce sarac ar fi interesat sa vada la televizor tot sange de sarac? Cum saracia a tot fost la moda (si nu doar cea financiara), circurile sangeroase au ramas populare.
Daca in Colosseum intrau 50.000 de oameni, postul TV al Ninei ajunge la cateva zeci de milioane de americani, care pot sa vada enorm de multe reclame. Nisa pe care o gaseste funebrul Lou nu e cu nimic mai imorala decat "core business-ul" celor care isi plaseaza reclamele printre morti sau al celor care difuzeaza astfel de spectacole. Diferenta e, din nou, ca meseria lui Lou e doar mai spectaculoasa.
Intr-un fel, Lou e "cosmarul american", adica tot un vis, dar ceva mai neplacut. Audienta atrage imoralitatea, care atrage oportunismul, care atrage hotii cu tupeu. Mecanismul e placut prin eficienta si respingator prin obiectul muncii; ca sa ne scoata din disonanta, Gilroy il face pe Lou un tip exagerat de destept, care simte momentul si trage glontul inainte ca victima sa intre in colimator. Gyllenhaal spunea ca singurul super-erou pe care l-a jucat este chiar Lou...
Lou este exponentul generatiei sale, e visul de imbogatire al oricarui ignorant cronic si mizantrop. Daca ar fi fost ceva mai educat, "formal" (in film, "daca s-ar fi dus la scoala"), ar fi putut fi, la fel de bine, chirurg, manager de corporatie sau "lup de pe Wall Street". Discursurile sale sunt identince cu ale lui Jordan Belfort (Leonardo DiCaprio) si se rafineaza odata cu evolutia personajului; daca initial, la firma de colectare de fier vechi, discursul e neadecvat situatiei, pe parcurs merge direct la tinta (fata de Nina) ca apoi sa se transforme intr-o arta si intr-o arma (la interogatoriu, respectiv, fata de Rick). Lou evolueaza, se transforma, capata aripi si grade noi de libertate.
Punctul pe care se sprijina Lou cand muta lumea este, evident, banul. Nina si Rick sunt sclavii banilor, iar Lou afla si cum sa-i manipuleze; deschis, fara sa se ascunda in spatele frazelor pompoase invatate de pe net, Lou le spune tuturor, cu sinceritate: "daca vreti mai multi bani, urmati-mi ordinele; n-o sa va pun sa faceti nimic din ce n-as face eu".
Daca in Colosseum intrau 50.000 de oameni, postul TV al Ninei ajunge la cateva zeci de milioane de americani, care pot sa vada enorm de multe reclame. Nisa pe care o gaseste funebrul Lou nu e cu nimic mai imorala decat "core business-ul" celor care isi plaseaza reclamele printre morti sau al celor care difuzeaza astfel de spectacole. Diferenta e, din nou, ca meseria lui Lou e doar mai spectaculoasa.
Intr-un fel, Lou e "cosmarul american", adica tot un vis, dar ceva mai neplacut. Audienta atrage imoralitatea, care atrage oportunismul, care atrage hotii cu tupeu. Mecanismul e placut prin eficienta si respingator prin obiectul muncii; ca sa ne scoata din disonanta, Gilroy il face pe Lou un tip exagerat de destept, care simte momentul si trage glontul inainte ca victima sa intre in colimator. Gyllenhaal spunea ca singurul super-erou pe care l-a jucat este chiar Lou...
Lou este exponentul generatiei sale, e visul de imbogatire al oricarui ignorant cronic si mizantrop. Daca ar fi fost ceva mai educat, "formal" (in film, "daca s-ar fi dus la scoala"), ar fi putut fi, la fel de bine, chirurg, manager de corporatie sau "lup de pe Wall Street". Discursurile sale sunt identince cu ale lui Jordan Belfort (Leonardo DiCaprio) si se rafineaza odata cu evolutia personajului; daca initial, la firma de colectare de fier vechi, discursul e neadecvat situatiei, pe parcurs merge direct la tinta (fata de Nina) ca apoi sa se transforme intr-o arta si intr-o arma (la interogatoriu, respectiv, fata de Rick). Lou evolueaza, se transforma, capata aripi si grade noi de libertate.
Punctul pe care se sprijina Lou cand muta lumea este, evident, banul. Nina si Rick sunt sclavii banilor, iar Lou afla si cum sa-i manipuleze; deschis, fara sa se ascunda in spatele frazelor pompoase invatate de pe net, Lou le spune tuturor, cu sinceritate: "daca vreti mai multi bani, urmati-mi ordinele; n-o sa va pun sa faceti nimic din ce n-as face eu".
 |
| Uscat, holbat si rece: vampirul modern |
Filmul e usor ipocrit, totusi; din tot lantul trofic, cu spectatori innebuniti dupa sange, companii care isi fac reclama printre bocete, televiziuni care manipuleaza in timp real, realizatori TV care ranjesc la matze, Gilroy a ales taman veriga cea mai putin vinovata, pe Lou, sa-l catraneasca si sa-l dea cu fulgi! Da, frate, lumea asta decade pentru ca exista cameramani mizantropi, care vorbesc ca corporatistii si se descurca ca managerii (sic!)!
Pe de alta parte, Nightcrawler e jucat excelent, iar personajele sunt construite diabolic de precis. Gyllenhaal a slabit 13 Kg pentru rol, ca sa para permanent infometat si holbat la viata; Riz Ahmed joaca magistral.
Personajele sunt construite modern, nu suspina de dorul mamei sau al popii si vorbesc limba generatiei nascute in '90. Un film rar, in care protagonistul si antagonistul coincid si care se tine de linia povestii, cu atentie si claritate. Un contra-exemplu ar fi Lupul de pe Wall Street, cu acelasi mix de bine/rau per personaj, dar care se pierde in anateme si pedepse, dupa tiparul secolului trecut. Ala de a fost religios sau n-a fost deloc...
Pe de alta parte, Nightcrawler e jucat excelent, iar personajele sunt construite diabolic de precis. Gyllenhaal a slabit 13 Kg pentru rol, ca sa para permanent infometat si holbat la viata; Riz Ahmed joaca magistral.
Personajele sunt construite modern, nu suspina de dorul mamei sau al popii si vorbesc limba generatiei nascute in '90. Un film rar, in care protagonistul si antagonistul coincid si care se tine de linia povestii, cu atentie si claritate. Un contra-exemplu ar fi Lupul de pe Wall Street, cu acelasi mix de bine/rau per personaj, dar care se pierde in anateme si pedepse, dupa tiparul secolului trecut. Ala de a fost religios sau n-a fost deloc...
P.S. Laura:
Nightcrawler satirizeaza noul jurnalism, aflat intr-o goana permanenta dupa "senzational", tradus in violenta explicita, transformata in dolari la bucata si difuzata in "prime-time", de pe urma careia au toti de castigat: cameramanul, postul de stiri, precum si populatia insetata de sange (cu cat mai albastru sangele varsat, cu atat mai bine). E un All President's Men pe dos, lectiile vechi de jurnalism iau calea cosului de gunoi. Nu se mai lupta pentru cauze nobile, ci se dezumanizeaza totul in calea catre succes, camera e ancorata in fapte marunte, dar extrem de sangeroase. Tonul filmului e maladiv-sarcastic, adaptat la realitatea contemporana, un produs american desavarsit redat, la amplitudinea corecta.
 |
| shooting around... |
