Multumim distribuitorului filmului in Romania, Intercom Film!
Autor articol: Marcel Prost
Nota Cinemateca: 7,5/10 (Laura 7,5; Marcel: 7,5)
Regia: Philippe Falardeau
Gen: drama
Morala: Daca vrei sa ajungi repede, pleaca singur; daca vrei sa ajungi departe, pleaca insotit
In ciuda catorva scene artificiale, supra-dramatice, filmul e sincer si candid. Povestea (dupa un caz real) urmareste transformarea a 6 copii sudanezi, care trec prin cel mai sangeros razboi civil al Africii pentru a ajunge in "promised land" - America.
Fara indoiala, TGL e doar o farama din tragedia africana, dar nici nu pare sa isi propuna mai mult decat sa redea o singura nuanta a razboiului, anume pribegia. Al doilea raboi civil din Sudanul de Sud a durat 22 de ani si se estimeaza ca au murit peste 2 milioane de oameni si 4 milioane au fost stramutati. Pentru putina perspectiva, TGL e povestea catorva copii dintre acesti 6 milioane care n-au fost impuscati si nici n-au murit in pustietate.
N-o sa despic firul in patru; fimul e melodramatic pe alocuri, dar emotionant si comic, in mare parte.
Va propun, insa, sa urmariti cateva directii principiale care nu sunt aparente:
- Conceptul de "familie" depinde de capacitatea de supravietuire a individului; cu cat mai mare puterea de a te mentine in viata, cu atat mai individualista perceptia asupra lumii si asupra relatiilor. In lipsa normelor si a tehnologiei, singurul lucru pe care te poti baza e tribul; astfel, sudanezii nu concep viata, chiar si in cea mai buna forma a ei, decat impreuna. Filmul devine o drama de familie, mai degraba decat tragedia unui genocid.
- Singura sursa de energie necesara sa treci peste obstacole ce par de netrecut e empatia sau rezonanta emotionala cu celalalt. Jack (Corey Stoll) se implica serios pentru ca tine la Carrie (Reese Witherspoon), iar Carrie se implica mai mult decat se astepta chiar ea pentru ca drama sudanezilor ii aminteste de tragedia din propria familie. Toate legaturile intre personaje sunt facute exclusiv in baza sentimentelor si nu a ratiunii.
- Ingerii si demonii sunt doar stari si fatete ale oamenilor, nu personaje de sine statatoare. Astfel, Carrie porneste de la un nivel indoielnic moral si civic, pentru a ajunge ingerul pazitor al sudanezilor. Desi hilar, "vaca mare, alba", cum o numesc pe Carrie, este un nume sfant. Jack si functionarul care le face legatura cu ambasadele sunt, pentru noi, doar niste omeni buni; pentru protagonisti, insa, sunt ingeri salvatori. Doua din cele mai grele notiuni mistice pentru lumea moderna (inger si demon) sunt puse intr-o lumina relativista prin simpla interactiune a doua culturi.
- Dreptatea, la origini, e doar rezultatul unui inconfort indus de grup; Mamere isi poate urmari visul de a deveni medic, chiar daca il bantuie imaginea unui Theo sacrificandu-se pentru ei. Fara interventia brutala a lui Paul, Mamere probabil n-ar mai fi fost impins catre punctul culminant, actul de restabilire a echilibrului moral in grup. Tribul dicteaza ierarhia, ierarhia stabileste rolurile si responsabilitatile; totul e drept cata vreme acestea sunt respectate de toti membrii tribului. Cand totul functioneaza conform asteptarilor si toata lumea e multumita, nu exista nici dreptatea (e implicita, insesizabila) nici nedreptate.
- Religia e doar un basm cu eroi, necesara sa iti dea speranta cand nu mai gasesti niciun argument rational. Ea e o limita a ratiunii, o "minciuna buna" pe care i-o spui subconstientului ca sa iti puna picioarele in miscare cand nu te mai poti misca.
Spuneam ca TGL e un film sincer si pentru ca actoria e pusa in plan secundar fata de scenariu. Protagonistii nu sunt actori profesionisti si nici nu au pretentia asta; ei joaca pentru a spune povestea, nu pentru a infrumuseta povestea.
