Multumim distribuitorului filmului in Romania, Icon Production!
Autor articol: Marcel Prost
Nota Cinemateca: 8/10 (nota Laura: 8; nota Marcel: 8)
Regia: Andrei Gruzsniczki
Gen: drama
Morala:
Filmul lui Gruzsniczki este primul film de atmosfera comunista care imi place. Poate pentru ca e facut dupa reteta nordica si nu latina, fara isterii, urlete sau lacrimi din ochi vineti. Gruzsniczki stie ca tensiunea dictaturii n-a stat niciodata in hiper-manifestarea teatralica a oprimatilor ci, taman invers, in cuvintele nespuse si in tragedia traita pe furis.
QED ia tonalitatea perfecta dupa diapazonul finalului lui "4 luni, 3 saptamani, 2 zile": "[Otilia] Auzi, stii cum zic eu sa facem? Nu mai vorbim niciodata despre asta." QED e filmul in care nimeni nu vorbeste despre apasare, nici cei apasati, nici cei care apasa. Florin Piersic Jr. spunea ca nu joaca rolul unui securist (locotenent-colonelul Alexandru Voican) care strange degete in menghina; probabil, in acelasi fel, nici Ofelia Popii nu joaca rolul unei femei (Elena) careia i se strang degetele in menghina si nici Sorin Leoveanu nu joaca rolul cercetatorului (Sorin Parvu) lobotomizat fara anestezie. Cumva, niciunul din actori nu joaca ce-i vine sa joace sau ce ii spun bunul simt si memoria.
Nimeni nu injura. Desi absolut toti romanii injurau cand se taia curentul sau cand aflau ca fusesera turnati, in QED nu injura nimeni, de parca filmul insusi e trecut prin ciurul cenzurii. Gruzsniczki a nivelat intentionat piscurile de tensiune de la inceput pana la sfarsit, inclusiv taind o scena finala in care (zice FP Jr) Voican isi pierdea cumpatul.
Incorsetarea emotiilor vine la pachet cu divergenta constanta a intereselor; "omul negru" (de obicei "securistul diabolic" sau "turnatorul pervers") e inlocuit, in QED, de un lant al slabiciunilor, asa ca toata lumea se agata de cine prinde, pentru o gura de viata. Desi toti par umani, modul in care interactioneaza ii face inumani: solutia problemelor fiecaruia sta, invariabil, in mainile altuia, care, la randul sau, are probleme a caror solutie sta la un al treilea, si tot asa. Fericirea unuia conduce, direct sau indirect, la distrugerea altuia; totul pe tacute, de teama unui rau mai mare.
Poate ca noi, romanii, nu mai simtim (sau nu simtim inca) perversiunea unui astfel de model social, redata in detaliu in QED, poate ca ne-am invatat sa injuram sau sa radem... Dar daca iti tii un pic respiratia si asculti atent la romani - nu s-a schimbat mai nimic, totul a fost doar poleit cu alte culori.
M-a impresionat fidelitatea cu care echipa de productie a reusit sa recreeze locurile si oamenii de acum 30 de ani; evident, au avut mult de munca sa inlature o gramada de anacronisme, de la aere conditionate pana la carti, masini, haine etc. Problema e ca au avut doar de "inlaturat"! Nu a trebuit sa construiasca nimic, totul era deja acolo, doar a trebuit data la o parte poleiala!
Filmul e ne-comercial, iar pe langa asta, odata ingurgitat, se desfasoara si se desface din pliuri, pe dinauntru. E o directie in cinematografia romaneasca pe care am asteptat-o prea mult, asa ca acum sunt inclinat sa trec cu vederea actoria mediocra sau cateva personaje retusabile. Pentru ce buget au avut, au facut incredibil de mult, oricum.
Ar mai fi de remarcat, pe langa regie, scenografie si costume, Virgil Ogasanu care joaca magistral, Dorian Boguta si Sorin Leoveanu, care joaca foarte bine, si transformarea impresionanta lui Florin Piersic Jr..
