"Omul pasare" este o productie originala HBO Europe si va fi difuzat in premiera pe HBO Romania, joi, 23 Octombrie, ora 20:00
Documentarul despre cel mai in varsta instructor de zbor si pilot roman, Nicolae Mihaita, este rascolitor, trist si obscur. Am asteptat momentul in care tonul brut al filmului sa scoata la iveala sufletul care zboara, dar am ramas captiv permanent la un nivel inferior, al fatalitatii, regretului si al degradarii inevitabile.
"Mami" traieste o tragedie la care nu vrea sa se gandeasca, iar asta il face ursuz si melancolic: refuza sa creada ca a imbatranit si ca devine o povara pentru propriile-i aripi. La 78 de ani corpul da rateuri, indiferent cat de sanatos a trait o viata intreaga. Doctorii pe la care trece vad ambele fatete si sunt evident jenati sa ii spuna ca a depasit limita acceptabila de risc. Mi-a placut ironia de a-i interzice sa piloteze ca instructor, cu elev pasager: "daca pici, macar sa pici singur"... E un aparat de zbor, daca pica, oricum pica pe cineva!
 |
| Nicolae Mihaita, zis Mami, la filmul despre el insusi |
"Mami" traieste doar cat zboara, dar asta e o deductie, nu se vede din documentar; cat merge, conduce sau vorbeste cu oamenii - e o prea luxoasa pierdere de timp. Omul tropaie sa urce inapoi in avion: se simte pe pamant ca pestele pe uscat, e usor neindemanatic in relatiile cu oamenii pentru ca nu acolo ii sta mintea, ci la tipuri de planoare, manevrabilitate, calcule de rute, toate urcate in spinarea pasiunii pentru zbor.
Nicolae Mihaita se descrie peste tot ca avand 62 de ani (in film, 61, fiind facut anul trecut) si nu e doar o gluma buna "am 61 de ani, dar de zbor!"; omul pur si simplu atat a trait, doar cat a fost in aer! Aerul l-a tinut in viata, asa cum te tine in viata orice pasiune adevarata. Frica de a nu mai putea zbura e frica de moarte.
Din nefericire, documentarul, in abordarea asta postmoderna, bruta, arata doar fata grotesca a lumii lasate la sol: total neingrijita, precara, instabila, agresiva, degradata, carpita. Altfel spus, Romania romanilor care nu se nasc in Ferrari si nici nu-l fura. Camera sta pe cute, riduri si pe tencuiala coscovita ca si cum ar filma gunoaiele de la poalele muntelui, dar nu se ridica suficient pentru a surprinde muntele. Mami nu incape cu totul in cadru pentru ca e e prea mare pentru camerele de filmat... Din pacate, documentarul arata numai picioarele unui om care are aripi.
Mami este, de fapt, o fiinta incredibila, pentru care gravitatia functioneza invers: omul asta e atras de cer si respins de pamant. Se inalta in zbor ca o pana, cu toata inima grea pe care o are. Cand o sa moara, n-o sa se "ridice la cer", ci o sa "cada in cer". Ii doresc sa mai fie mult pana atunci, iar legat de film vreau sa-l linistesc: Mami, asa e, filmul asta despre matale nu e mare lucru, dar nu te intrista, pentru ca nimic pe lumea asta nu e mare lucru pe langa perechea matale de aripi!
 |
| Nu i se vad aripile, dar le are |
