Autor articol: Marcel Prost
A doua zi de Dracula Horror and Fantasy Film Festival
Dupa Dracula Untold (un debut comercial, fara aroma de usturoi, dar cu iz de blockbuster), a doua zi de festival ne-a adus in prim-plan 3 dintre cele 6 lungmetraje aflate in competitia pentru marele premiu:
Home (#dracula2014)
Un demon isi cauta hainuta din piele de om si născătoare pentru anti-Iisus-ul sau; o gaseste, din a treia încercare, pe Vera, care ramane gravida din priviri cu Uciga-l Toaca. Naste un copil, pe care, ulterior, il fugareste sa-l omoare. Suspansul, in mare parte, sta in dilema daca sa-l omoare sau sa-l iubeasca.
Spoiler: nu-l omoara. Partea hilara e ca, pe langa asa-zisul mesaj ca iubirea bate ratiunea, producatorul isi lasa cale deschisa pentru sequel!
Filmul se desfășoară groaznic de lent, dar are un motiv întemeiat: in a doua jumătate, urmeaza sa devina groaznic de prost, ca in “voi mai stati? ca eu am obosit in scaun…”. Ideile din scenariu par scoase dintr-o barfa a străbunicilor.
Home are o grămada de cadre care nu spun nimic, ca si cum regizorul ar “surprinde” numai ce are la îndemâna; nu cauta absolut nimic, ci filmeaza ce-i pica si, de multe ori, ramane înțepenit in scena, ca si cum ar stoarce piatra seaca.
Home e un film care acum 50 de ani ar fi avut o sansa sa dea o spaima femeilor singure sau gravide, ceea ce e, oricum, o idee proasta, in sine. In plus, are doua titluri, atat “Home” cat si “At the Devil’s Door”, ceea ce e un pocinog de marketing.
Aux yeaux des vivants (#dracula2014)
Francezul are mana mai buna la incadrari, la lungimi de scene, se mai joaca si cu lumina, are ceva stofa. Partea proasta e scenariul, care pare copiat de un analfabet de la filmele americane de categoria B, cu rednecksi mutanti.
Povestea, practic, nu exista. Actiunea se desfasoara ca la Ed Wood, dupa indicatii si dupa ochi; absolut nimic nu se incheaga, doar manifestul filmului este evident: “gore, gore si iara gore!”. Daca primele 30 de secunde ale filmului te lasa cu mancarea in stomac, din secunda 31 o doamna, incredibil de gravida, isi taie burta, iar un domn ii scoate fatul si pleaca cu el. Catre sfarsit ne reintalnim cu fatul, pus la murat in borcan.
Intriga filmului sta in complexul freudiana de penis minuscul; purtatorul este o bruta mutanta si nuda care omoara copii, femei si tot ce-i pica in mana, pentru ca, na, e si el mic si suparat… Eu as incadra regizorul, scenaristul si producatorul in categoria oamenilor fara strop de realism sau imaginatie, care nu citesc ziare si nu ies din casa, dar care s-au intalnit, in sfarsit pentru ca gandesc la fel de prost.
Atat la “Home” cat si la “Aux yeaux des vivant” m-am mirat de acelasi lucru: chiar asa usor se poate face rost de bani pentru a produce un film?
The Canal (#dracula2014)
Film de groaza irlandez, atat de decent in idee si interpretare, ca e un film bun. Povestea nu e noua, tehnicile de ingrozire nu sunt nici ele, totusi filmul nu geme de clisee sau de timpi morti. Poate doar un pic, pe la inceput…
Spoiler:
Sunt doua povesti sau doua minciuni, una in alta: nu stii daca toate crimele sunt facute de un erou psihopat sau de spirite malefice, iar dupa ce se afli, tot nu stii daca spiritele malefice au determinat sau ba actiunile criminale.
Noutatea, fata de clasica dilema “oare e nebun sau e pe bune?”, vine din faptul ca regizorul pur si simplu te minte un pic, iti arata unele lucruri care, de fapt, nu se petrec deloc sau nu se petrec chiar asa cum ti le arata.
E un film pe care l-as recomanda calduros, chiar daca nu oricui, pentru ca nu adormi, nu injuri si nu te lasa cu buzele umflate. The Canal ar fi de un 7,5.
Evident, cum e moda, regizorul (Gerard Johnstone - who?) lasa loc de sequel, dar in mod decent, nu in coada de peste. Horrorul care te duce, chinuit, pana la un final pe care nu-l arata, e un film de nimic; nu e cazul aici.
