Nota Cinemateca.eu: 9.5/10 (nota Laura: 10; nota Marcel: 9)
Regia: Ruben Östlund
Gen: comedie, drama
Morala: Ce iti spune instinctul intr-o situatie extrema? A cui viata conteaza mai mult? A ta sau a altui membru al familiei?
"Force majeure" a constituit o supriza extrem de placuta in cadrul celei de-a cincea editii a festivalului Les films de Cannes a Bucharest. Un fel de "avalansa a vrajbei noastre" cu un dialog, pe cat de simplu in esenta, pe atat de puternic, inteligent si de cinic. Nu e nici retorica celor cazuti in plictiseala cronica din Winter Sleep (foarte savuros, desi prelungit artificial pe alocuri) si nici proportia biblica din Leviathan. E un microunivers familial, folosit doar ca pretext pentru a aduce in discutie cateva din problemele contemporane ale relatiei individ-cuplu (si copii, in consecinta). Cu-adevarat interesanta e plasarea subconstientului in totala contradictie cu intentiile declarate si asumate la nivel rational, rezultand un colaps individual cu efecte negative directe asupra cuplului.
Östlund scoate familia (Ebba, Tomas si doi copii) din rutina zilnica si o izoleaza intr-o statiune sub forma unei vacante obisnuite (actiunea filmului e impartita in zile consecutive de schi). Microgesturile celor doi ne conduc rapid la concluzia ca frigul si zapada din statiune sunt o metafora a racelii din cuplu ("Ce faci? Iti verifici telefonul?" il intreaba ea din baie "Nu!", ii raspunde el, cu telefonul in mana, din dormitor. Ea se uita pe pozele de pe partie si, la vederea copiilor, scoate sunete de admiratie si comenteaza cu o prietena despre cat de frumusel e fiecare; in schimb, la poza de cuplu, se asterne o tacere care spune mai mult decat o mie de cuvinte).
Aparent, o familie fericita |
Urmeaza dialoguri absolut savuroase cu prietenii, in care Ebba isi exprima nemultumirea vizavi de gestul subconstient al sotului, desi nu pricep de ce nu a luat o portavoce sa-si exprime supararea in public, pe partie. Cinismul peliculei, cand comic, cand angoasant, aduce la suprafata cateva elemente cheie ale notiunii de cuplu (a treia entitate rezultata din uniunea a doi indivizi) si a asteptarilor pe care fiecare le are de la celalalt. Nu degeaba e introdusa o prietena de-a Ebbei in discurs, cu viziuni "liberale" (chiar "libertine" ar zice unii!): relatia de cuplu nu ar trebui sa conduca la formarea unei a treia entitati, ci, dimpotriva, ar fi mai indicat ca partenerii sa ramana individualizati, pe cont propriu ("ne culcam cu cine vrem, plecam fara celalat in concediu etc."), propunere de mariaj care ia, mai degraba, forma unei asocieri formale de crestere si educare a copiilor din dotarea cuplului, concept inacceptabil pentru Ebba.
In gradina lui Ion... |
In concluzie, "Force majeure" e unul din cele mai bune filme vazute anul acesta. Inteligent, contemporan, cinic, amuzant si extrem de coerent.