[review] Dracula Untold / Dracula. Povestea nespusa (2014)

Multumim distribuitorului filmului in Romania, RoImage!
Festival Brasov, #Dracula2014

Autor articol: Marcel Prost
Nota Cinemateca: 6/10 (nota Laura: 6; nota Marcel: 6)
Regia: Gary Shore
Gen: actiune, drama, fantastic

Morala: La lilieci


Dracula Untold a deschis festivalul de la Brasov, Dracula 2014; film super-comercial, cu zburatori, sange, drama si canini. Merita vazut pe ecran mare, cu sunet surround, pentru ca e facut sa uimeasca si sa zbarleasca. Nu e film de cinemateca, iar pentru romani (pentru acei romani care inca mai stiu ca istoria se invata la scoala) poate avea tente involuntar hilare: calugari romani iezuiti, biserica catolica si ortodoxa pe acelasi loc, bastinasi “transilvaneni”, Bran - un “Helm’s Deep” balcanic etc.

Helm's Deep, LOTR

Mitologic vorbind, filmul e un amestec de Faust si Prometeu; “Faust” pentru ca e o jmecherie la moda acum sa-ti vinzi sufletul, mai ales cand religia nu mai face doi bani, iar “Prometeu” tocmai pentru ca religia nu mai face doi bani, cumva trebuie sa afli ca altruismul e sexy. Cum s-ar spune - filmul vrea sa faca bani fara sa te indobitoceasca; dimpotriva, iti da si o directie in viata: “sacrifica-te pentru ai tai”. Gentil.

M-a intrigat pozitia “organului” religios, implicit facator de bine, salvator de copii si judecator pe vreme de razboi. Un film cu vampiri CGI care, in 2014, aduce din nou in atentie crucea, rugaciunea si straiele monahale drept parghii in constructia filmului, as zice ca e depasit moral. Recursul la puterea divina, manifesta prin reprezentantul bisericii, inconjurat de insemnele ei, e demn de anii ’50. Deja, in ’61, se facea bascalie de buna calitate despre “cele sfinte”, prin cercurile mai luminate:

Viridiana, Luis Bunuel

Fara surpriza, avem multe scene trase de par, impinse in zona penibilului, semn ca regizorul nu si-a facut iluzii legat de ce am putea pricepe, si a aratat, negru pe alb, cum uneori castigi si alteori pierzi cand te dai la lup fara ciomag sau cand te arunci in prapastii.  Din nefericire, regula nu e clara; nu stii unde greseste Vlad cand sare in prapastie si ce face corect cand se baga singur in vizuina lupului si iese, conform planului, mai puternic decat era.

La capitolul ciudatenii - fata lui Mehmed (Dominic Cooper). Mehmed, sultan de Imperiu Otoman, arata de parca ar trai in frizerie: la 1450, are barba tunsa cu masina si sprancenele pensate, ceea ce, sa zicem ca nu-i bai. Problema e ca arata precum Ken! Nici daca actiunea s-ar intampla in zilele noastre, tot n-ar putea gasi multe scuze sa arate asa.

Ken

Despre efecte, numai de bine. Actoria - fara acrobatii, dar si fara cazaturi; toata lumea a iesit satisfacator in poza. Luke Evans isi arata torsul de cate ori poate, arata bine si de-asta e si pus acolo.

Orice asemanare cu Fratia Inelelor, 300, Matrix, Ziua Z sau 47 Ronin e pur intamplatoare.

P.S. Laura:

Dracula Untold nu-si propune catusi de putin sa tina locul unei lectii de istorie, ci, dimpotriva, arunca manualele direct pe jar.

Si nici macar legenda nu mai e chiar ce-a fost odata, vampirul nostru dand dovada de-o sensibilitate la limita induioserii. In aceasta productie pur fantezista, Vlad Tepes e un domnitor bine intentionat, cu gandul doar la siguranta familiei si-a Transilvaniei insasi, siguranta greu de pastrat in conditiile unor biruri tot mai mari, asa incat domnitorul e nevoit a se face fiu (nu frate!) cu Dracul, band din sangele unei creaturi hidoase, lucru care il transforma temporar in vampir (un demo de 3 zile, in care abtinerea de la sange uman inseamna si revenirea la stadiul de om), cu scopul de-a invinge oastea turca, numeroasa si dotata cu cele trebuincioase unui razboi.

Personaj despre care o sa aflam detalii in sequel

Cu ajutor vampiresc, Transilvania ramane un loc sigur, turcii sunt decimati, iar spectatorul roman rade infundat, in barba. Sentimentul e oarecum similar celui experimentat la 47 Ronin, cand scenaristul Chris Morgan a amestecat samuraii seriosi cu vrajitoarele, pur rod al unei imaginatii bogate si nimic mai mult.

Trecand peste aspectul strident de injghebare si peste jocul actoricesc mai mult sau mai putin satisfacator, Dracula Untold e sarac in emotie, ceea ce impiedica serios implicarea spectatorului in poveste. Chiar daca s-au facut eforturi in pastrarea unor elemente reprezentative din legenda (sensibilitate la lumina, argint si cruce, dar fara usturoi), totul e superficial, incropit, parca, sub presiunea unui termen-limita presant.

Neo al Evului Mediu