Multumim distribuitorului filmului in Romania, Intercom Film!
Autor articol: Marcel Prost
Nota Cinemateca: 5/10 (nota Laura: 5; nota Marcel: 5)
Regia: Gabe Ibáñez
Gen: SF, thriller
Morala: Cine supravietuieste la urma, supravietuieste mai bine!
Automata e ca o "blonda de companie": sexy dar proasta, care iti fura portofelul cum te uiti un pic intr-o parte.
Ca impatimit al SF-ului si al belelelor in care ne-ar putea duce robotii, m-am asezat la Automata frecandu-mi palmele. (O prima observatie, off-topic: daca, in toate SF-urile, robotii fac numai probleme, de ce dumnezeu mai vorbim despre ei?! De ce se mai construiesc, de ce li se da fata umana? Robotii din cinema-ul SF sunt un permanent drob de sare: cu siguranta cade, nu stim cand, iar asta ne paralizeaza. Istoric vorbind, literatura SF e concentrata pe beneficiile unei lumi mixte de oameni si roboti, pe cand cinematografia vede numai dezastre. Evident, pentru ca dezastrele aduc incasari. )
Automata e, si el, povestea unui dezastru in care sunt implicati roboti; totul se invarteste in jurul interdictiei de a se auto-repara, o a doua lege a robotilor umanoizi... Dupa prima, care spune ca trebuie sa vegheze la bunastarea omului. Un binevenit spin-off de la legile lui Asimov, pana acum.
Dar partea creativa se opreste brusc, dupa primele scene frumos desenate, iar povestea care ii ia locul se dovedeste o mocirla frustranta, un afront adus inteligentei si bunului simt.
Iaca de ce:
Robotii nu trebuie distrusi pentru ca sunt foarte scumpi, dar cartierele marginase sunt pline de roboti pe jumatate functionali, o metafora a vagabonzilor umani. E plin de roboti rupti si pingeliti, ca o leprozerie mecanica, foarte scumpa, presupun.
Jacq Vaucan (interpretat mediocru de Antonio Banderas) se arunca in forta, cu masina, asupra unui grup de oameni rai, care tin pistolul la tampla nevastei si copilului lui Vaucan. Implicit, omul se napusteste cu masina in propria familie, cu scopul explicit de a o salva. Ca o a doua venire a lui Christos.
Programul care ii impiedica pe roboti sa se auto-repare e facut de un robot, care si-a dat cuvantul ca programul lui e infailibil; toata lumea l-a crezut, apoi l-a scos pe mester din priza, ca nu cumva sa scrie altul mai bun. Un fel de "manole 2.0", pe USB flash.
Robotii, cei scumpi si moderni, se misca intepenit, reumatic, au reflexe de mort, probabil pentru ca regizorul a preferat roboti reali si nu CGI. Ironic, a preferat sa faca un film despre roboti, cu roboti, si i-a iesit un film cu roboti despre batrani in scaune cu rotile.
Exista si roboti - sclavi sexuali, Cleo (vocea lui Melanie Griffith, care vorbeste mai placut decat arata). Ea, Cleo, e adaptata nevoilor sexuale ale clientilor, de toate felurile, dupa cum vedem intr-un pliant de prezentare (sic!); stie sa faca diferenta dintre placere si durere, sa stea in cap sau intr-un picior, kamasutra e al doilea BIOS al ei. Problema e ca "buna Cleo" arata ca un strung! Poate ea stie diferenta placere si durere, dar Ibáñez nu.
Robotii fac un fel de sezatoare / workshop in jurul viitorului lor "copil" (sau doar "in jurul viitorului lor"), in fata hangarului; problema e ca toate componentele micutului sunt in hangar, ordonate bine de tot. Deci, dupa ce strang, cu mari sacrificii, componentele, si le organizeaza meticulos-compulsiv in hangar, pe caprarii, culori, spirale, turnulete si alte criterii utile, specifice robotilor, ca sa se apuce de construit noul robot afara, direct pe sol.
Bateriile atomice (de dimensiunile unei bile de biliard) sunt rare si la mare pret, dar se gasesc cu o usurinta hilara: de cum se apleaca peste scena "crimei", Vaucan da de una, in ascunzatoarea ei. Astepta sa fie gasita, ea fiind destinata unui scop nobil (cel de la paragraful anterior).
Wallace (Dylan McDermott) e polititstul nevrotic, drogoman, care ar fi bun daca n-ar fi rau; e trimis de vreo doua ori sa-l recupereze pe Vaucan pentru informatiile critice pe care le are asupra-i, de fiecare data incearca sa-l omoare (din obisnuinta, presupun). Wallace moare, totusi, impuscat barbateste cu o racheta de semnalizare; el e prins intr-o "ambuscada" de roboti care ripostau verbal la fiecare glont in cap pe care-l tragea aprigul politist: "Esti pe cale sa ranesti un om, nu putem permite acest lucru!", spuneau robotii, si se mai tarau un pas in spate.
Oare ce insemna acest "nu pot permite" zis de lucru care nu poate face nimic impotriva ta, nici macar sa se miste decent? Poate da faruri? Te paraste?
Sub aspectul savarsirii unei negocieri in forta, in timp ce Vaucan bea ceva tare si dansa cu Cleo un vals simplu, oamenii rai decid sa-l santajeze cu nevasta si copilul, pe care ii aduc sute de kilometri prin desert, ca sa i-i arate lui Vaucan murind in chinuri. Nu puteau sa-i dea la telefon si sa-i descrie toate astea? Oricum, Vaucan urmeaza sa faca scena isterica de care spuneam mai sus, anume sa intre in ei cu masina, asa ca oricum nu mai conteaza bunul simt.
Mici detalii sub-realiste: Vaucan are o baterie atomica in buzunar, dar ramane fara baterie la pager. Are pager. Puiul robotilor are ace, ca un arici si se apara aruncandu-se asupra inamicilor. Vaucan e inspector de asigurari. Lucreaza pentru o mega corporatie, care vinde roboti extrem de scumpi unei populatii mondiale totale de 20 de milioane de locuitori, saraci rupti.
La scurta vreme dupa Automata, am revazut Memento si Inception, care m-au convins de un lucru: in ciuda frumusetii episodice a cadrelor sale, Automata e un film facut de un om care nu gandeste sau gandeste defect.
