Autor articol: Marcel Prost
Nota Cinemateca: 7.25/10 (nota Laura: 7; nota Marcel: 7,5)
Regia: David Ayer Gen: actiune, drama, razboi
Morala: "Si barbatii plang, nu-i asa?"
Fury e o poveste postmoderna de razboi, un pic schizoida, un pic atinsa de patima morbida (war-porn), dar placuta, una peste alta.
Pentru gameri, Fury e inspirat din World of Tanks, tine mult la detalii realiste (balistica, dotari, aspect, putere de foc, armura etc.) si lucrul e de apreciat. Am inteles ca Tiger-ul 131 care apare intr-una din scenele de lupta (excelent lucrate) este singurul tanc Tiger functional, restaurat de muzeul tancurilor din Anglia. O sa-l vedeti, cu siguranta, pentru ca arata ca proaspat scos din garaj si mai face si prapad in jur. O minunatie de arma, la vremea lui.
Scenele de lupta sunt excelent facute, tactic si vizual; animatia CGI din Fury e un porn la fel de vinovat ca si in Transformers sau Pacific Rim, dar cu un nivel de detaliu mai mare, ceea ce o face mult mai realista si mai greu de identificat ca CGI. O bila alba.
Povestea, in sine, e o metafora interesanta; ambele tabere, in WW2, ajunsesera sa trimita copii in razboi, ca inlocuitori. In cateva momente de cumpana, totul depinde de acesti copii, pusi fata in fata, cu pustile in mana; deciziile lor conteaza la fel de mult ca si ale unui barbat, dar motivatiile sunt altele.
Partile subrede ale filmului sunt personajele si povestile secundare, ambele categorii sunt sub nivelul marii. Toata lumea e extrem de emotionala, Ayer priveste "razboinicul" modern dintr-o perspectiva teoretic noua, practic nereusita. Dupa 4 ani de omorat oameni, in toate felurile si de toate tipurile, gasca noastra de eroi postmoderni se prezinta hilar de sensibila la amintiri, principii de buna crestere, spiritualitate etc. Mai mult, camaraderia nu mai e ce era, liderul e permanent contestat, mai mult de dragul harjoanei ca intre baietandri decat in serios. Toata lumea carteste, da cu pumnul in masa si are idei. Sergentul nu mai e un lider luminat sau un superior inatacabil (ca in Saving Private Ryan), ci e ceva ca un sef pus de un sef mai mare (un model mai degraba corporatist decat militar). Poate intentionat, Norman (Logan Lerman) desi un tanar puber, inlocuitor si carne de tun, pare cel mai matur si mai sanatos la minte pe langa gasca de veterani retarzi.
Shia LaBe()uf...
Povestile secundare sunt abordate atat de modern si de "inovator" incat dau in iporizie si nerealism; femeile ramase in urma se indragostesc de soldatii americani care cuceresc Germania si care le-au omorat sotii, in stil neo-shakespearian. Brad Pitt se dezbraca pe muzica de pian, intr-o casa nemteasca, dar o ofera pe femeia mai tanara lui Norman, ca sa-l initieze in ale sexului... Bineinteles, ca sa nu reiasa ca americanii ca sunt niste violatori, Don plateste sexul. Bunuel rade isteric si se rasuceste pe cealalta parte.
Se deapana amintiri si se varsa o lacrima, dupa ce Don (Pitt) "salveaza" nemtoaiecele (Anamaria Marinca si Alicia von Rittberg) de la un viol in grup, cu dedicatie din partea propriului pluton. In stil crestin, stau apoi cu totii la masa, spun rugaciunea, si redevin oameni, pentru cateva momente. Pricep intentia laudabila, dar realizarea ma jeneaza; din cauza ca personajele nu sunt bine definite iar actorii nu se simt in largul lor in ele, scenele de tipul asta sunt trase de par. In plus, e ipocrit sa o dai in viori, pian si lacrimi dupa un viol platit cu oua.
Scenele de razboi sunt mai faine ca personajele, actiunea are suisuri si coborisuri, moralitatea e indoielnica. Nu veniti cu copii la filmul asta.
