Autor articol: Marcel Prost
Nota Cinemateca: 7,25/10 (Laura: 7; Marcel: 7,5)
Regia: Corneliu Gheorghita
Gen: drama
Morala: O picatura de benzina intr-o cisterna de apa strica o cisterna de apa; doua picaturi de benzina sunt deja inutil de multe.
Cripta e unul din putinele filme, facute de un regizor roman, care rup orice legatura cu mostenirea comunista; poate si din cauza ca e o co-productie romano-franceza, si sa faci referire la comunism in casa socialistilor poate fi... complicat. Oricum, e de bine, e placut ca macar dupa 25 de ani de la "revolutie" sa simti ca iei o gura de aer neviciat de soia sau de ideologia de partid.
Filmul e necomercial pana la "aristocratic", o a doua mare gura de aer proaspat, in cinematograful de azi. Evident, sansele sa faca bani sunt mici, dar asta e irelevant; nu am cuvinte suficient de frumoase pentru astfel de initiativa si curaj in Romania, din partea unor romani. (Kyra Kyralina se pune doar pe jumatate, pentru ca e un rateu, nici macar un "rateu de film").
Serge Riaboukine - actorul principal - joaca ireprosabil, lucru esential pentru un film "one man show", cum e Cripta.
Cele doua picaturi de benzina in cisterna de apa sunt actorii secundari si imaginea romanului.
Camelia Pintilie (Catalina) si Tache Florescu (Cristiano) joaca fals, gravissim de fals; pusi pe langa Serge Riaboukine (actorul principal) suna ca niste niste surdomuti care incearca sa ia tonul dupa diapazon: se straduiesc din rasputeri, dar se ghideaza dupa imagine, in loc de sunet. De aici porneste un tavalug cacofonic, iar constructia artistica, ingrijita pana acum, se imbiba de amatorism si penibil. Injuraturile sunt excesive si urlate ca la teatru, intr-o interpretare la o temperatura mult prea mare fata de intregul film; Tache Florescu pare foarte hotarat sa "dea totul", din toti rarunchii si cu fiecare muschi, ca la carte; dar forta nu tine loc de nuanta, asa ca iese o scena brutala, obscena pana la penibil. Camelia Pintilie, "tarfa romanca explicata metafizic", pare sa se simta incomod cu nurii pe-afara; nu intra in rol, e o "tarfa cu retineri", indecisa daca e femeie normala sau tarfa. Problema personajului ei banuiesc ca ar fi trebuit sa fie daca e tarfa sau om. Prea multe replici suna fals, nu crede ce spune. Si nici n-ar putea...
Ceea ce ne duce la a doua problema, mai spinoasa, ideologic: romanii.
Catalina e tarfa prin forta imprejurarilor (sau chiar a imprejurimilor, data fiind apropierea de o artera comerciala internationala, prezentata drept sursa a "pacatului"), ca mai toata Romania. Cristiano (probabil un sarman "Cristi", muritor de foame, dar italienizat prin meseria sa de peste), pentru care Catalina se roaga sa primeasca de lucru, respinge job-ul din principiu, fiind, probabil, prea dificil sa munceasca...
Perspectiva sumbra, desi corecta, nu e romaneasca, ci ipocrit-frantuzeasca; Gheorghita prezinta aura de cacat a romanilor, asa cum au ajuns s-o aiba tiganii, prin mahalalele spaniole sau cersetorii romani, pe strazile Parisului. Pai e pretul la care occidentul exporta cacat de consum pe bani grei in romania, iar la import schimba sufixele, din "-escu" in "-esco"... Daca razi de "Cristian" care devine "Cristiano", cum mama dracu' de nu mai rade nimeni de "Ionescu", devenit "Ionesco"? Nu tot veri suntem si cu francezii, ca si cu italienii?
Problema captivului occidental in urbea romaneasca nu e ca pune foc misterului local, ci ca e venit sa ia totul pe margele de sticla, dar se intapeneste in mocirla "civilizatiei" romanesti. Alienarea e, cumva asumata; cand pleci spre "micul Paris", mai ales din marele Paris, cam stii, cumva, ca o sa fii singur printre salbatici. Sincer, decizia regizorului de a muta actiunea in Romania imi pare acum una proasta, ipocrita. Tema alienarii in plin public, in plina civilizatie, ar fi fost mai grandioasa cu o civilizatie adevarata imprejur. Asa, cu romani saraci, hoti, cersetori si tarfe - s-a dus dracu' alienarea, bun venit falsa victimizare!
Filmul merita vazut, fara indoiala. Dar cu ceva retineri.
