[review] Kyra Kyralina / Chira Chiralina (2014)

Autor articol: Marcel Prost
Nota Cinemateca: 6,5 (Marcel: 6,5)
Regia: Dan Pita
Gen: drama

Morala: Camera bate regia

Filmul trebuie vazut pentru ca imaginea si machiajul sunt de liga mare; la capitolul regie si actorie - trebuie multa sare si piper ca sa alunece. Scenariul si muzica sunt subiecte discutabile; coloana sonora devine monotona si, dupa un sfert de ora, inceteaza sa te mai transpuna in epoca si locurile Brailei lui Istrati. Scenariul, care banuiesc ca e viziunea de autor a lui Dan Pita, m-a lasat rece. De ce conditia femeii? De ce pedofilie? De ce preacurvie? Doar pentru ca sunt subiecte comerciale? Nu-i de ajuns, trebuie sa le inchegi si sa spui ceva, taman pentru ca esti autor.
Pe de alta parte, fiecare cadru al filmului e o opera de arta, atat in ce priveste culorile, cat si incadrarea si unghiurile de filmare; unele scene sunt, vizual, sublime; Dan Alexandru (directorul de imagine), Cristina Ionescu (montaj) si Dan Toader (scenografie) au luat taurul de coarne si l-au pus sa faca sluj - jos palaria!

Poza din sala

Machiajul e iarasi o chestie cum n-am mai vazut demult, nici pe la case mai mari; nu ma pricep cum si ce fel, dar la close-up-uri arata ireprosabil, ca sa nu mai zic despre constructii mai complicate (vezi poza).

Din pacatele mele, n-am priceput ce cauta sa spuna filmul; stiu ce-a vrut sa spuna Istrati, insa. Omul avea talent de povestitor, stia sa te soarba in actiune, chiar daca actiunea in sine nu facea multe parale. Vorba lui Iorga "avem de-a face cu un hamal din portul dunarean" (si nu cu un scriitor); totusi, povestea originara a Chirei se leaga, asa, pe jumatate balcanic, pe jumatate fanariot, dar se leaga. Povestea pe care ne-o spune Dan Pita nu se leaga; e un amalgam de violenta si frivolitate, peste care toarna drama umana rurala si cugetari de profunzimi indoielnice, si iese un ghiveci greu digerabil.

Extras din interviul lui Dan Pita, acordat Mediafax:
"Reporter: Există un subiect pe care nu l-ati transpune în film?"
"Dan Pita: Ma feresc, poate, de povestile prea violente, prea crude. Nu as sti sa le fac, poate pentru ca si viata m-a ferit de astfel de lucruri."

Hai sa spunem povestea asta si din perspectiva unui spectator: de la Portocala Mecanica n-am mai vazut atata violenta "domestica", iar in Kyra e gratuita! Sunt 5 scene in care se intampla acelasi lucru: muierea ia bataie, ca un pitbull schiop in arena, de la barbatul-bruta; fara scop, fara mesaj, doar pentru placerea sadica de a-ti intoarce stomacul pe dos. Mi-ar fi placut sa intrevad un scop mai nobil pentru astfel de scene decat simpla frustrare viscerala. Pe de alta parte, daca acest film n-a fost dur, atunci nu vreau sa vad ce inseamna "dur" pt Pita.

Dupa cea de-a doua bataie pe care o lua Chira senior, imi dadeam seama ca mesajul ar trebui sa bata spre ceva asemanator cu "infratirea omului cu femeia"; dupa a zecea injuratura de tip "curva dracu'", pe care o lua Chira-copila, aveam indoieli daca poetul Pita a ramas pe aceleasi plaiuri initiale. Pana la urma, aveam impresia ca "femeia lui Pita" e o tarfa care isi merita bataia, iar taman bruta de barbat'su e personajul neinteles. Asta pana n-a venit maestrul Zamfirescu sa ne spele pe ochi cu monologul muribundului...

Monolgul muribundului

Monologul muribundului e ceva aparte, cumva rupt de film; e un tribut platit artistului Zamfirescu. Sau o taxa perceputa de dumnealui?.. Oricum, monologul se vrea o mostra de profesionalism senioral, si, in parte, chiar este; Zamfirescu joaca bine aici, excelent. Doar ca scena n-are legatura cu nimic din film! Zamfirescu impleteste, in aceeasi fraza, comedia si tragedia, fain-frumos; dar ne lasa cu ochii in soare asupra legaturii cu subiectul filmului. Monologul e dojana batranului intelept, care e, de fapt, betiv, care, de fapt, face mistouri usor frivole ("Nu e pacat ce ii intra omului in gura, e pacat ce ii iese" e similara replicii lui Dinica, din Gaitele, "Ce-lula de baza a societatii"...), care, de fapt, ii duce atata grija saramanului sodomit, Dragomir, incat moare inecat in vin? Sau pe unde o scoatem pe-asta?... Iar daca o scoatem, unde-o asezam? Intr-o piesa de teatru, as fi aplaudat; in film, ma astept la un liant puterninc intre scene, intre personaje, ma astept la poveste mai mult decat la scene. Kyra Kyralina n-are poveste.

Cicatrice pe obrazul stang

Cicatrice CORECTA, tot pe obrazul stang (reflexie)

Corneliu Ulici ("Dragomir") - are ingratul rol de a transforma povestea filmului in povestire narata, o alegere (ironia dracu'!) de regizor amator. Actiunea este, in intregime, povestita de Ulici; voce faina, barbat falnic, frumusel ca un fotomodel. Mai potrivit decat ca actor. Din pacate, prin bunavointa involuntara a domniei sale, am ras in sala. Replicile au fost recitate, lucru pe care l-au facut mai toti actorii (cu exceptia lui Zamfirescu), iar asta mi-a lasat un gust tare amar pe creier. Mungiu si Netzer au ridicat stacheta mult prea sus pentru nivelul de interpretare pe care l-am vazut aseara.

The down-jester - haios, dar pentru cine?

Iulia Dumitru e actrita; Iulia Cirstea e frumoasa, a zambit in toate scenele, posibil datorita reflectoarelor...

Iulia Dumitru

Iulia Cirstea + incadrare excelenta

Banuiala mea e ca un actor bun poate juca rau, daca e rau gestionat, pe cand un regizor bun nu poate regiza decat bine sau deloc.

Am iesit trist din sala.

pac-pac!