Autor articol: Marcel Prost
Nota Cinemateca: 6 (Laura - 6, Marcel - 6)
Regia: Jonathan Liebesman
Gen: actiune, aventura, comedie
Megan Fox face praf filmul, si asa cladit (aproape) exclusiv pe marketing si nostalgie. Chiar daca publicul de baza ar trebui sa il constituie copiii, April O'Neil este mai mult vedeta de intriga de film porno decat jurnalista, ceea ce largeste considerabil audienta, pana la barbatii care n-au mai vazut de multa vreme Sacks si care pot veni la TMNT ca sa imbine nostalgia cu reveria. Nu vad ce altceva ar putea merge mai bine impreuna decat animatia preferata din copilarie si erectia.
Daca CGI-ul e conform asteptarilor, Megan Fox se simte atat de tensionata si de stangace in incercarea perpetua de a poza in vampa ce vrea sa-si cladeasca o cariera "pe merit" ;), incat placerea de a vedea aceasta animatie "de vara" se duce pe pustiu.
Bay pare sa aiba, in filmele lui (sau in cele produse de el), cel putin doua mari pasiuni: una comuna cu Spielberg (efectele speciale) si una cu Lynch (vampele). Ca norocu', amandoua sunt mari aducatoare de bani, ceea ce face ca TMNT sa semene, deja, cu o lovitura data unei banci nationale.
Testoasele au un aspect ceva mai neplacut decat ma asteptam; viscerale, permanent lucioase, umede, cu forme bizare si neclare; se apropie, mai degraba, de rezultatele nereusite ale experimentelor facute pe Ripley, in Alien: Resurection, decat de personajele benigne din animatia anilor '90. Cu toate astea, isi fac numarul binisor, fara pretentii, dar si fara ridicolul glumelor expirate (din Neighbors sau Guardians of The Galaxy). Pe alocuri simti nevoia sa le intelegi mai bine constitutia, insa Liebesman pastreaza perdeaua trasa, banuiesc pentru a lasa loc unei a doua parti ("Adult Mutant Ninja Turtles" ?!). Fox ar mai avea o sansa la fericire.
Sunt multe scene reusite cu cei patru testosi, de la coborarea cu tirul pe partie, jam-session-ul din lift, pana la bataile cu parul, sabia si lansatorul de racheta . Zic "reusite" cel putin in raport cu asteptarile mele, provenite din amintirile fade ale seriei animate. Nu-mi mai amintesc mare lucru din Testoasele Ninja ale anilor '90 pentru ca, pentru mine, Looney Tunes si Hanna & Barbera ocupasera deja primele locuri la animatie, de ani buni; testoasele nu m-au prins prins deloc, dimpotriva, mi-au parut rau desenate si cu o poveste falsa si searbada in spate, care nu se mai termina, un fel de Sandi Bell pentru baietei sau Sclava Isaura pentru doamne.
Din categoria "scapari" sau "vant de vara cu stropi": cand April vrea sa fotografieze insemnele de pe container, telefonul e pe camera frontala, de selfie; April fuge prin ploaie, ploaia fuge de April; intr-un apel Skype, interlocutorul intreaba "de unde ai numarul meu?"; April descopera ca "Sacks is the enemy"; testoasele, golite de sange, se pun pe picioare si rup lantul de la un shot de adrenalina; se folosesc bastoane electrice in ploaie; artele martiale se invata dintr-o carte cu desene. Inca astept povestea metafizicii deprinse din benzi desenate, de pe buda.
Daca inteleg subcultura care sta la baza unor filme de genul Transformers, Pacific Rim, TMNT, nu inteleg ce altceva vrea filmul decat sa faca bani; pana la 20 august TMNTa produs 191 de milioane din 125 investite si le-a tavalit pe Lucy si pe Guardians of the Galaxy.
P.S. Laura:
TMNT scotoceste indraznet in sertarul amintirilor din copilarie, rezultand un melanj ostentativ de nostalgie si marketing. Adultii de azi (copiii disperati dupa testoasele de ieri-alaltaieri) merg in salile de cinema atrasi ca molia de bec, pentru a se intalni cu propria copilarie, fie doar si pentru aproape 2 ore. Producatorii au mizat pe amintirea puternica a Testoaselor, astfel incat si-au permis lejeritatea unei actrite cu trup frumos, dar repetenta la actorie (Megan Fox e atat de preocupata de propria imagine, incat nici macar o scara nu e capabila sa o coboare natural), un scenariu doldora de clisee agasante (plus erori logice de incepatori), o coloana sonora grava, usor penibila si incadrari descurajante (fara a mai pomeni de camera tremuranda din debut, exagerata pentru IMAX). Dar toate acestea se iarta, nu-i asa, pentru ca "Testoasele=copilarie" si nimic altceva nu mai conteaza. Si daca, totusi, conteaza?
In ciuda CGI-ului bun si a glumitelor dragalase, TMNT ramane o productie superficiala, iesita la incasari pe seama unor amintiri. Aerul este usor perimat, semn ca mai trebuia umblat pe ici, pe colo, in punctele esentiale. Ce mai urmeaza? Sandy Bell scoasa de la naftalina? Tom si Jerry sau Johnny Bravo in CGI? Fie ce-o fi, eu inca astept o versiune decenta a Testoaselor...
