[review] A Simple Plan (1998)

Autor articol: Laura

Nota Laura: 7.5/10
Regia: Sam Reimi
Gen: crima, drama, thriller

Morala: Totu-i bine intre prieteni, frati si soti, dar pana la bani!

E posibil ca lui Sam Reimi sa-i fi placut Fargo intr-atat de mult, incat sa se ambitioneze spre o versiune atmosferica similara. Cu siguranta, pentru fanii regizorului, A Simple Plan (ecranizare a romanului omonim scris de Scott Smith) a reprezentat o surpriza cinematografica destul de consistenta, dupa ce se prezentase in fata publicului cu Darkman, Army of Darkness, The Evil Dead si The Quick and the Dead. Apoi a urmat trilogia Spider-Man (luata acum la puricat si refacut de catre Marc Webb), amuzantul horror Drag Me to Hell, precum si mai-putin inspiratul Oz the Great and Powerful.

Surpriza publicului vine dintr-o subtilitate si-o profunzime neasteptate (din partea lui Sam Raimi), semn ca regizorul si-a dorit sa fie luat si in serios.


Filmul are in centru ideea (de mult fumata, daca ne raportam la momentul producerii lui) a "banilor furati si, ca atare, blestemati" (vezi The Asphalt Jungle, Rififi sau The Killing al lui Kubrick). Si, pentru a nu exista confuzii morale, inca de cand cei trei barbati gasesc valiza cu 4,4 milioane de dolari intr-un avion prabusit sub zapada, lucrurile se stabilesc fara echivoc: a lua acei bani inseamna a fura, din simplul motiv ca ei apartin altcuiva.

In ciuda zapezii si a frigului naprasnic, lucrurile se incing in film pana la o temperatura aproape insuportabila. Si totusi, suspansul nu sta in soarta banilor sau intr-un plan asa-zis "simplu", care se complica, gradual (ca sa nu-i spunem foarte lent), pana la "complex", ci, mai degraba, in revelarea treptata a personajelor si a relatiilor labile dintre ele. Thrillerul capata puternice accente psihologice, explorand insistent firea umana, cu lacomia, teama, nebunia si tradarea ei, osciland, cand ametitor, cand enervant, intre stari a caror logica emotionala e strivita sub presiunea unei valize cu bani, element destabilizator mai degraba, decat vestitorul unui trai tihnit.

Desi avem un "sarac cu duhul" declarat (rol discutabil al lui Billy Bob Thornton sau, mai concret, uneori privirea lui e prea agera pentru un nerod) si doi oameni de o inteligenta medie (obisnuita), aceste atribute intelectuale se amesteca dibace pe parcursul filmului: aceeasi persoana reactioneaza fie inteligent, fie extrem de prosteste, ceea ce relativizeaza simtitor etaloanele istetimii sau ale neghiobiei.

Intre puternice accente Coen-iene (si Hitchcock-iene, pe alocuri), A Simple Plan e recomandabil celor care cauta atmosfera tensionata din Fargo (1996) sau Blood Simple (1984), dar fara pretentia vreunui pionierat in aceasta directie. In concluzie, Sam Reimi se joaca de-a fratii Coen si ii iese foarte bine, chiar mai bine (in cazul lui Blood Simple).