[review] The House of Magic / Casa magicianului (2014)

Multumim distribuitorului filmului in Romania, Forum Film!

Autor articol: Laura

Nota Cinemateca: 6.5/10 (Nota Laura: 6.5/10; Nota Marcel Prost: 6.5/10)
Regia: Jeremy Degruson si Ben Stassen
Gen: animatie, aventura, familie

Morala: Cine n-are pisica, sa-si cumpere una! E buna la casa omului, te scoate din necaz, dar numai dupa ce te baga in spital.

Filmul se comporta asemenea scolarului silitor la muzica si la desen, dar lipsit de un strop de inspiratie cand vine vorba de compuneri. "Casa magicianului" e un exercitiu aproape gotic, ciudat, melanj de "Toy Story" si "Home Alone" in culori stridente. Mana rabdatoare si atenta la detaliu contureaza o casa cu adevarat remarcabila, inspaimantatoare, in interiorul careia obiectele prind viata, o lume in lume, poate cel mai puternic personaj al animatiei, neinstrainabil. "Afara-i vopsit gardul, inauntru-i leopardul" ar zice un vechi proverb. Dar numai pentru cei care nu-si merita locul, integrarea in echipa necesitand efort neprecupetit si altruism, motiv exploatat excesiv in cinematografie.

Pe cat de impresionanta este casa magicianului in culoare si detaliu, pe atat de fad e exteriorul ei, cu tot ce se intampla in el. Stereotipia personajelor (unchiul batran si bun la suflet, nepotul rau, asistenta afurisita si constiincioasa, copiii gata sa intervina la nevoie, animalul abandonat) se impleteste dezagreabil cu un scenariu aproape neinteresant, actiuni repetitive (alergia nepotului la pisica, exploatata pana la exasperare; gainatul pe umbrela; incercarile nepotului de a-si trimite unchiul la azil si de a-i vinde casa etc) ce plaseaza subiectul pe un pilon simplist, subred. Mana talentata la desen (efect 3D potentat prin redarea actiunii de la nivelul pisicii), precum si coloana sonora agreabila nu izbutesc a contrabalansa lipsa inventivitatii, a inspiratiei scenaristului, incluzand aici si nefericitul tablou al celor doi copilasi la volanul unei masini prin urbe, chiar daca sub pretextul asa-numitei "faceri de bine".

"The House of Magic" ramane un exercitiu cinematografic ciudat, disproportionat, axat pe deja (e)terna idee a echipei solide in interior, pentru a fi solida si in exterior, fara stralucire, dar agreabil vizual si auditiv. Cateva franturi de pop britanic vechi (The Cure - Lovecats; The Madness - House of Fun) sau un "Lacul lebedelor" gajait ce razbate dintr-o jucarioara stricata mangaie placut si neasteptat urechea.


P.S. Marcel: Animatia e pe mejdina dintre comercial si amatoresc; linia stilizata, chiar austera, are prospetime si da o pauza de la stilul Disney, antropomorfic, sclipitor, rotund si ultra-comercial. Personajele sunt clar desenate, dar rigide si cu putine incheieturi, ceea ce, pentru copii, e acceptabil; totusi, miscarile, gesturile si interactiunile dintre ele sunt stangace, ieftine si pline de compromisuri. Lipsa de poligoane (putere de calcul grafic) se simte ca un torticolis.

Cea mai comuna eroare de dinamica se vede atunci cand un personaj fuge: viteza cu care isi misca picioarele nu e sincronizata cu spatiul parcurs; ori pare sa dea in gol, ori pare ca-i fuge pamantul de sub picioare. "Tunelul" e un efect foarte la indemana pentru orice desenator de animatie, pentru ca se face usor si poate masca erorile de interactiune a obiectelor; asa ca primim mult tunel in THOM, de buna calitate, amplificat de efectul 3D. Iarasi, un alt exemplu de programare ieftina e sincronizarea buzelor cu sunetele; in THOM aproape ca nu exista, si ma gandesc ca alegerea liniei stilizate de desen e facuta special pentru ca pretentiile de "realism" a lumii 3D sa scada. Nu te astepti ca o pisica, a carei fata pare intepenita intr-o singura expresie, sa isi miste buzele si fata corect anatomic...

Povestea din film e simpla, ca pentru copii, dupa reteta: victima (pisica) isi gaseste aparatorul (batranul) care are o problema (nepotul) care incearca sa-i fure casa (casa...); rezolvarea acestei "probleme" e tot filmul. N-am nimic cu simplitatea povestii, ci cu faptul ca e plictisitoare; barometrul cu care eram la film (scula profesionala, 3 ani jumate, bine calibrata) s-a ridicat, pe la jumate, ca vrea sa plecam (semn rau), fara alte tertipuri ca mersul la baie sau probleme cu eticheta de la rochita. E drept, ea a luat-o la picior si la Tarzan, dar acolo, macar, animatia era mult peste varsta ei. Aici a stat cuminte pana a vazut care ce face, cum arata si ce-i poate pielea, dupa care actiunea a lasa-o rece.