[review] Guardians of the Galaxy / Gardienii Galaxiei (2014)

Multumim distribuitorului filmului in Romania, Cineforum!
In cinema din 8 august

Autor articol: Marcel Prost 

Nota Cinemateca: 7/10 (Laura: 7/10; Marcel: 7/10) 

Regia: James Gunn

Gen: actiune, aventura, SF

Morala: Star-Lord who?

GG e o reusita, daca de-asta s-a temut Marvel, reusita care, in principal, vine de la introducerea cu succes a unor personaje noi si neasteptate: ratonul vorbitor, super destept si cinic, un amestec de maniac si bio-inginerie, si copacul umblator, protectorul, "gorila" personala a ratonului, altfel fiinta de incredere si cu suflet bun.

Pe de alta parte, reusita vine si de la CGI si sunet; nu simti gustul de statie grafica decat in cateva scene care par usor exagerate pentru un ochi normal: iluminate furibund cu milioane de forme, puncte, raze, scantei, toate miscandu-se cu disperare de moarte.

Camera e uneori cea dintr-un "first person shooter" pe steroizi. Scenei din penitenciar si catorva urmariri cu nave le lipsesc doar bara de viata si cea de munitie... 

Personajele noi sunt sunt o gura de aer proaspat; cei 17 Iron Mani, 9 Hulci si 23 de X-Meni de pana acum incepusera sa imi puna la incercare rabdarea; universul Marvel ajunsese sa semene  foarte mult cu o religie politeista: dumnezei si sfinti care isi masurau puterile cu diverse forme de necurat. In GG tonul pseudo-religios se domoleste, apar semi-zeii si ajutoarele de semizei. Semn bun. 

Dupa cum a aflat, din experimetul Avengers, ca bascalia si auto-ironia sunt componente esentiale pentru o categorie mai critica de spectatori, fara sa dauneze publicului tinta, Marvel a intesat si GG cu cele doua ingrediente. Asa ca adrenalina si endorfinele se amesteca frumos, fara sa fie nevoie de clasicele siropuri amoroase. Din pacate siropul din GG vine din insasi calitatea glumelor, calibrate dupa o mediana americana a publicului adolescent; nu sunt glume de santier naval, dar puteau fi mai rafinate. De exemplu, Drax insista nepermis de mult sa ne arate ca are inteligenta unui plante, imaginea de copil etern a lui Quill e intarita atat de des ca uneori pare bagata pe gat. Cele mai reusite personaje, din perspectiva umorului, sunt Groot si Rocket; Gamora aproape ca nu glumeste, e ocupata cu personalitatea ei multipla si divergenta de amazoana si domnita la ananghie.

Punctele slabe ale filmului - replicile puerile si interpretarea slaba. 

Dupa ce au spalat multe pacate cu Captain America, parca in GG au cazut la loc in patima platitudinilor scandate isteric sau cu privire incruntata, si a nesigurantei gesturilor si mimicii. "Am trait o viata printre dusmani, macar sa mor printre prieteni"  e o vorba frumoasa dar scoasa din manual, iar efectul de "penibil" e dat de falsitatea interpretarii Zoei Saldana. Care Zoe Saldana strica prea multe scene, initial scrise rezonabil, dar executate defectuos. 

Marele Dave Bautista (Drax) joaca precum un pachet de muschi ce e, are un nivel de expresivitate mult sub Groot; Pratt (Quill, Star-Lord), barbatul copil, se descurca binisor, arata binisor dar nu e un mare actor. Ii vine bine rolul, e in largul lui.

Principalul vinovat aici - Gunn. Chiar daca la casting au fost alesi actorii potriviti parametrilor vizuali, Gunn n-a stiut sa scoata din ei minimul necesar in interpretare; poate are omul mana buna la scris, poate are un ochi bun, dar cu urechea sta foarte rau. 

GG e un show extraordinar, fara pretentia de a fi vreo arta cinematografica. Ar fi putut iesi mult mai bine cu o distributie mai bine platita sau cu un regizor mai incapatanat.

P. S. Laura: 

Daca aveti senzatia ca va aminteste ceva de Star Wars, Elysium, Matrix, Indiana Jones, ramaneti linistiti la locurile voastre! Nu e nimic in neregula cu mintea!