Multumim distribuitorului filmului in Romania, Ro Image!
Autor articol: Marcel Prost
Regia: Paul Haggis
Gen: drama, romantic
Nota Cinemateca: 5,5 / 10 ( Laura 5, Marcel 6)
Morala: O poveste la care nu razi si de la care nu inveti nimic e o poveste trista si inutila
(Atentie! Articolul urmator contine spoilere, semnalate insa la momentul oportun)
Filmul (prea lung) are un skepsis care se reveleaza abia la sfarsit si care mai schimba un pic gustul de cocleala. Nu spun ca asta ar fi o scuza pentru cat de aiurea se comporta personajele sau pentru cat de slabe sunt unele povesti! Uneori ai impresia ca e un simplu film cu prosti, o ameteala de vieti ale unor oameni slabi, care oscileaza intre a fi prosti pe banii lor sau a fi prosti pe banii altora. Romantici, da; batuti in cap, da.
Cuvantul cheie al filmului e "incredere", daca nu cumva o fi "neincredere"; Haggis pune problema de parca ar vrea sa deconstruiasca intregul concept (pe oricare dintre cele doua). Cine pune botul va plati cu varf si indesat, sau poate ca nu; cine e sincer va fi pedepsit, sau poate ca nu; cine pune suflet in ce face va fi apreciat, sau poate ca nu. E un fals relativism post-modern in a trata valorile morale, care ma duce cu gandul, mai degraba, la primele idile din clasa a doua decat la vechii greci. Intr-a doua ma indragostisem si m-a mancat sa-mi declar sentimentele printr-un ravas strecurat in ghiozdanul personajului tinta; fetei a parut sa-i placa, desi m-a convins de contrariu; dupa care a incercat sa ma convinga de contrariul contrariului... Iar eu ma duceam de fiecare data dupa fenta, cam ca personajele lui Haggis.
In "Third Person", jocul asta necopt, semi-erotic, capata dimensiunile unor lupte pasionale intre intelectuali si intre artisti, la fel cum sutul in cur capata dimensiunea pasului inainte. Se bat, se injura, se macelaresc pe altarul increderii pana cand, sleiti de puteri, bani sau rabdare, cad de acord iar asta ar trebui sa iti dea tie, ca spectator, un oarecare confort, cumva ca totul se rezolva pana si la prosti. Filmul e apologia berzei chioare careia ii face dracul cuib; nu exista personaj destupat, de parca sunt toti colegi la Scoala Ajutatoare nr 2 (Laura dixit).
Cu exceptia personajului Milei Kunis (care capata bataie), toata lumea capata sex, Anna (Olivia Wilde) un pic mai mult, chiar, ea fiind mielul care suge la doi mentori. E prea multa tensiune erotica, multa piele goala (Olivia Wilde), multa fuga pe scarile hotelului in curul gol (Olivia Wilde). In schimb, legat de pozitia copilului (sic!) - liniste! Toata lumea pare sa cada de acord cu cateva principii clare, legate de copii: 1. Despre pozitia copilui in familie nu se vorbeste. 2. Daca se vorbeste, copilul trebuie sa fie doar un obiect. 3. Daca are vreo intentie, ea trebuie schimbata sau anulata. 4. Daca e mort, parintii trebuie sa-si puna cenusa in cap, in public; nu merita sa sufere altfel decat pentru Pulitzer. Copilul este doar un obiect de lux, lux la care parintii tin ca la ochii din cap: unii fura ca sa plateasca recompense pentru el, altii se bat de fata cu el, altii, mai inteligenti, s-au gandit sa-i faca o bucurie si mai a dracu' (nu dau spoilere, o sa va prindeti la momentul oportun. Hint: tot Olivia Wilde).
(SPOILER)
Nu ma pot abtine: pana la urma, toate povestile se dovedesc a fi povestile scrise de Michael (Liam Neeson), asta fiind singurul lui mod de a-si exprima sentimentele (probabil dintr-o pornire exhibitionista, alfel cine altcineva decat nevasta-sa ar mai avea nevoie sa stie ce simte?); toate personajele, cu exceptia lui Elaine (Kim Basinger) sunt imaginare, dar nu si dramele lor, care sunt dramele reale ale lui Michael si ale lui Elaine. Editorul sau ii spune ca, dupa prima carte, povestile pe care le scrie sunt din ce in ce mai slabe, culminand cu ultima care e atat de slaba incat i-a fost jena s-o citeasca. Adica taman povestea de dragoste dintre el si Anna, care Anna nu exista, astfel (Anna este, de fapt, Elaine). Acum, eu tind sa ii dau dreptate editorului, care pare ca stie ce spune, adica: da, povestile sunt slabe, iar cea mai buna dintre ele nu se distinge de restul.
(sfarsit de SPOILER)
Filmul e slab, ideile sunt slabe; e doar un aparat gandit special sa iti produca mila fata de idiotii care isi fut viata lor si pe a copiilor lor. Mult succes, arza in iad toti fraierii; sunt suficient de prost eu cat sa-mi si prisoseasca.
Filmul merita vazut insa pentru ca se joaca bine, are un "twist" politienesc de care am vorbit mai sus si poate unii vor sa-i vada posteriorul Oliviei, pe al lui Brody sau Neeson sau pieptii tigancii romance, ovreica Moran Atias.
