Multumim distribuitorului filmului in Romania, Ro Image!
Autor articol: Marcel Prost
Nota Cinemateca: 5/10 (Laura: 6/10; Marcel: 4/10)
Regia: Luc Besson
Gen: actiune, SF
Morala: Nu se stie cat din creierul sau foloseste un om obisnuit. Nici macar ce inseamna "om obisnuit" nu se stie.
"Lucy" ar fi trebuit sa fie facut acum 20 ani, in privinta "ideilor" sale: 10% folosite din creier, omul ca supraom, "prima femeie care isi foloseste creierul", evolutie prin accident etc. Fie si daca ne uitam numai la 2014, deja s-au inventat filme concomitent mai proaste si mai decente ca el.
Besson a produs o bula prin care m-a convins ca e un megaloman lipsit de inspiratie, Scarlett Johansson o frustrata iar Morgan Freeman un actor ieftin. Trei dintr-o lovitura!
S-o luam pe rand.
Mesajul filmului, transparent inca de la primul trailer de acum jumatate de an, este ca, printr-un accident, un om ajunge sa poata folosi peste cei 10% din creier, pana spre 100%.
Legenda celor "10%" e doar un mit urban, pornit initial, in 1890, de la teoria stiintifica depre capacitatea de antrenare a intelectului, lucru care conduce la cresterea IQ-ului; ulterior, odata cu primele analize imagistice ale creierului de la inceputul secolului 20, s-a descoperit ca nu neuronii ocupa cea mai mare partea a creierului, ci celulele gliale, de unde concluzia falsa (din popor) ca "doar o parte din creier e folosita" in magicul proces al gandirii. O alta idee care a contribuit la aparitia mitului este insasi structura psihicului: daca prin sugestie sau terapie ne putem aminti detalii de care nu suntem constienti, inseamna ca, desi toata informatia e stocata, n-o putem accesa pentru ca suntem cumva limitati. (Articole pe tema asta aici si aici)
Abia acum atingem coarda sensibila a persistentei mitului celor 10%: omenirii i-a placut sa creada ca are un potential cam de zece ori mai mare decat actualul cotidian (oare ce-ar fi zis Freud despre fantasma asta...?). Simpla dovada, desi la indemana de mai bine de 30 de ani, ii ramane dosita lui Besson: nu exista parti ale creierului de care sa te poti lipsi, mai ales daca tii cont de cat de costisitor pentru organism e creierul; care 90% nefolositi, daca o gaura cat un varf de ac te poata lasa mut sau imbecil? Confuzia consta in amestecarea ideii de potential intelectual cu hiper-activitatea si hiper-excitabilitatea induse de anumite droguri. De aici si:
Ideea execrabila de a inventa un super-erou pe baza de supra-doza
Besson nu gandeste, el doar viseaza in cadre, replici si super-blonde. Daca ar fi gandit, n-ar fi atins aceste vagauni ale prostiei prin care, in secolul expansiunii drogurilor sintetice, sa inventeze un erou care isi depaseste de zece ori conditia umana pentru ca ingurgiteaza 4 Kg de meth-amfetamina, poreclita eufemistic CPH4. La un moment dat, Besson vrand s-o mai dreaga, descrie drogul drept "mama tuturor anabolizantelor, o substanta care ajuta fetusul sa se dezvolte" [parafraza]. Sanchi, dupa mega-popularul "Breaking Bad" vii si spui ca pungile alea de cristale albastre sunt o substanta originar naturala, secretata in sarcina??
Un erou care baga in el droguri ca sa fie erou e un erou mort. Simplu.
Nu ma pricep la eroi de benzi desenate, dar parca nu-mi amintesc de augmentare artificiala a puterilor decat in cazul eroilor negativi (Goblin, Joker, Bane); Hollywoodul, asa tampit cum e, a avut mai multa minte. Lucru care ne duce la "dulceata" de Scarlett Johansson...
Scarletta a luat-o pe panta obsesiei ca e o proasta care nu stie decat sa fie frumoasa, asa ca s-a calat, de vreo sase filme incoace, in rolul strainei-frumoase-insensibile-dar-deosebit-de-inteligenta-si-puternica (dupa cum observa si cinesseur): "Iron Man 2", "Avangers", "Under the Skin", "Her", "Captain America", "Lucy". Tiparul e evident, femeia incearca sa ne comunice ceva; doar ca nu ma pot gandi la altceva decat ca vrea sa para o inteligenta, sa n-o judecam doar dupa infatisare... Din pacate, in Lucy nu pot sa vad decat o blonda care uita gales, spune tampenii despre minte, corp, timp, evolutie si alte concepte tavalite in siropuri ieftine si 'pushca chinezi de tavan cu puterea mintii. In loc sa-i adoarma!...
Nu stiu cum o fi facut poetul conexiunile, dar Scarletta trebuie sa joace si de data asta pe femeia lipsita de emotii, pentru ca, nu-i asa, cine devine mai destept, devine mai rece. Ca acum 600 de ani, ideile stau in cap, emotiile in inima, iar eroina nu poate sa mai simta nimic, saracuta, din cauza ca e prea desteapta cu capul. Se indragosteste, totusi, de Del Rio, presupun ca din cauza ca inca nu ajunsese la 100%. Cum ajungi la 100% - "puf!" emotiile, esti doar un calculator. Besson crede in continuare ca emotiile doar te incurca; a ramas cu problema asta de la "Leon", pe care l-a bagat in belea sufletul sau mare...
"Ca sa ajung la 100% din capacitatea creierului imi trebuie restul de drog" - suna (aproximativ) una din replicile eroinei... Soro, ca sa ajungi la 100% in capacitatea creierului iti trebuie scoala, carte, studiu, in pastele ma-sii!
Dar cand o eminenta dumnezeiasca iti tine isonul, prostia devine fala; Morgan Freeman isi joaca acelasi rol de om de stiinta, simplu, fara eforturi, ieftin. Practic, personajul sau nu ajuta la nimic, e doar un martor, ca si frumuselul Amr Wanted Waked (Del Rio) - adusi in jocul de-a "one woman show" ca bagatori de seama, specializati in uimire in fata miraculoasei, statatori in scaunul din dreapta si incasatori de gloante. E drept, la final, Freeman e cel care pune mana pe USB, deci teoretic e mai castigat. Pierre Del Rio ramane cu buzele umflate, pricopsit cu un Will Caster ubicuu, doar ca e "Her". Care, de fapt, e Lucy a noastra.
Fara a da spoiler, finalul "Stiti ce aveti de facut!" in sensul evolutiei de la simplu muritor la erou - e clar: tre' sa facem rost de nebunia aia de CPH4, urgent. Besson are si un pret, banuiesc, pe gram.
Legat de filosofia timpului din "Lucy", doua vorbe: "absolute bullshit". Poetul o leaga pe Lucy "100%" de Lucy, australopitecul gasit in Etiopia in ideea ca asa cum au evoluat maimutele in oameni prin Lucy australopitecul, la fel vor evolua oamenii in drogomani, prin Lucy "100%". (Odiseea Spatiala se intoarce, Kubrick si el: in mormant.) Discutia despre evolutia australopitecilor in homo sapiens are la baza evolutia creierului, in principal cresterea sa in volum, comparativ cu alte primate mari. Lucy "100%" creste si ea in creier, lucru care pe Besson il face sa delireze despre durata relativa la specia si individ si cum e ea o secunda sau un infinit, in functie de subiect, cum istoria e ciclica s.a.m.d.
Intr-un final apoplectic, cele doua Lucy isi ating degetele, ca o caricatura a scenei lui Michelangelo de pe Capela Sixtina. Daca mai era ceva de zis despre megalomania lui Besson, asta pune capac si punct.
Despre film
Vizual, "Lucy" e un colaj de scene din Animal Planet, National Geographic, "Matrix", "Minority Report", "Masina timpului", "Tree of Life" si "Avengers". Practic, omul nu aduce nimic nou, nu leaga nimic in vreun fel inovator, dimpotriva; vizual, totul e deranjant de familiar. Lucy deprinde chineza din fuga calului, umbla prin convorbirile telefonice ca Ariadna prin razboiul de tesut, trage la tinta fara tinta, prin usa, urca oamenii pe tavan, citeste cate doua mii de bloguri de popularizare a stiintei pe secunda. (Oare de ce n-are Lucy o mufa in ceafa?...) Lucy care lasa doar un spatiu alb in jurul grupului de oameni de stiinta - bifat in "Matrix"; calatoria inapoi si inainte in timp, din fotoliu - bifata in "Masina Timpului". Ciocnirea planetelor - bifata in "Melancolia". Mugurele ideii de evolutie prin drog - bifat in "Limitless". Interfata virtuala cu lumea - bifata in "Minority Report". "Hi five" dintre Lucy supra-omul si Lucy maimuta - bifat in Capela Sixtina. Pentru ca e mai scurt invers, cea mai originala scena e cea in care Lucy se intalneste cu pieile rosii, singurii care o pot privi in ochi. Cumva, e evident ca indienii erau mai conectati la transcendental decat restul lumii.
Sunetul e pe ici pe colo inspirat iar pe alte parti - prafuit. Un pic de Mozart colat peste gif-uri cu nasterea stelelor de la Hubble parca vazuram deja in "Tree of Life" si in mistoul la "Tree of Life" din "Nymphomana"; intrarea in holul-poligon, tot pe muzica clasica - prafuita deja dinainte de "Matrix". Chiar nu inteleg de ce nu Johann Strauss la intalnirea celor doua Lucy...
Actiunea filmului - "one man show"; toti ceilalti sunt prezente formale, ca jaloanele din poligon.
