Multumim distribuitorului filmului in Romania, Ro Image!
Autor articol: Marcel Prost
Regia: James Griffiths
Gen: comedie
Nota Cinemateca: 6,5 / 10 ( Laura 6,5, Marcel 6,5)
Morala: Cea mai buna Fanta e cea statuta
(Atentie! Articolul urmator nu contine spoilere!)
Cuban Fury e un film usor, placut, de vara, fara (multe) scene penibile. L-as putea vedea oricand in loc de "Neighbors", de exemplu, pentru ca umor englezesc si un strop de buna crestere.
Dincolo de spectacolul dansant avem povestea unei frustrari pe cale sa se rezolve, dupa 25 de ani. Daca, prin triburile africane, baietii devin barbati trecand prin foc sau vanand lei, in societatile occidentale ei devin barbati trecand pe la terapeut. E cazul acum, cu tanarul Bruce (fost Ben Radcliffe, actual Nick Frost) , care e domolit din avantul cathartic printr-un pumn in fata si o gura de paiete. Violenta gratuita dar clasica a adolescentilor britzi il trimite pe Bruce de-a dura cateva trepte de evolutie, pana la nivelul de obez timid, care nu e bun de nimic in viata. Decat, evident, sa fie un angajat mediocru intr-o corporatie si o fosta mare speranta a dansului, lucruri de care se ocupa in scarba.
Tragedia societatii britanice e transformata cu finete in auto-ironie si comedie; britanicii sufera de-a dreptul de patima bautului, a mancatului si a mediocritatii, iar Cuban Fury face haz de necaz, in stilul britanic: personajul principal e un barbat obez, pentru care nu exista vreo diferenta intre doua sau douazeci de shot-uri de tarie, si care obisnuia sa fie un adevarat erou cand era copil, dar ca adult obisnuieste sa inghita rahat de la colegi. Evident, cea mai mare ironie e ca poti dansa salsa de performanta chiar si cu cateva zeci de kilograme in plus, dar asta poate ramane o simpla licenta poetica, ca orice vis erotic. O alta ironie e ca eroul nostru se indragosteste de singura frumusete locala, o americanca, a propos de "estetica uratei", marca UK...
Pe masura ce se indragosteste de aceasta femeie de patru ori peste nivelul sau valoric si de patru ori sub cel masic, revine la singura sa unealta cunoscuta, precum BIOS-ul la "last known working configuration": salsa. (Aaaah, salsa, acest dans cubanez care e, de fapt, american...) Lupta eroului se da cu el insusi; pe de o parte, in jurul sau graviteaza o intreaga lume care il stie doar obez si natang, pe de alta parte el are nevoie sa se perceapa mult mai breaz de atat, asa ca incearca sa "monetizeze" fostele sale aptitudini de dansator de acum un sfert de secol. Tot planul se dovedeste a fi superficial si inutil, cata vreme omul nu poate pune pasiune in dans; guru-ul, Mr. Parffit (Ian McShane) il trece prin toate caznele dezvatului de obiceiuri proaste, pentru a-l reinvata cum sa traiasca viata cu pasiune. Partea asta, ca si la Woody Allen, se numeste terapie, insa, spre deosebire de Woody Allen, costa doar 5 lire sedinta.
Prietenii vechi se dovedesc a fi mai mult dusmani, iar dintre necunoscutii minoritari se aleg prieteni noi, adevarati. Cea mai buna Fanta e cea statuta.
P.S. Laura:
Simplist in concept, limitat in stil, Cuban Fury este o pauza completa a mintii, rasplatita cu un moment pasager de relaxare. O fi salsa "Cuban", dar tare bine i-ar mai fi prins filmului nostru si putina "fury"! Desi nu exceleaza in nicio directie, bate la funduletul gol cateva comedii americane recente, prin simpla sa origine britanica (unde, e drept, isi face aparitia si americanca Rashida Jones, una din fetele magnatului Quincy Jones). Dialogurile par ceva mai legate si, in mod curios, nu eructeaza nimeni pentru a distra spectatorii. Umorul, pigmentat vulgar pe alocuri, se metamorfozeaza, cel mai adesea, intr-o ironie la adesa imaginii personajelor, construita in tuse groase, exagerate, punctul cel mai fierbinte fiind atins de Bejan (acelasi Kayvan Novak din excelenta comedie Four Lions), un tanar dansator de salsa cu accente metrosexuale.
Nick Frost, care a furnizat ideea principala a filmului, pare cam stingher fara Simon Pegg, parteneru-i de pe platourile de comedie, aparitia lui in Cuban Fury fiind pret de o secunda doar. In rest, Frost e haios, supraponderal, cu paiete si miscari de salsa.
Una peste alta, filmul nu este un dezastru, ci doar slab, de uitat repede. Nu multumeste nici iubitorul de comedie, nici pasionatul de salsa, care isi va fi dorit ceva mai multi pasi, filmati pe indelete. E doar o incercare de a arata cum salsa poate aduce buna-dispozitie, apropia oameni, ba chiar aduce si dragostea dupa ea. Cum salsa poate fi o limba comuna, renuntand la cuvinte, doar prin pasi si gesturi...
 |
| Dansatorii profesionisti Kevin si Sarahi, la festivalul de Arta din 2007, Reevolution XIII CaliInternational |
