Autor articol: Marcel Prost
Regia: Jonathan Glazer
Gen: drama, SF, actiune
Nota Cinemateca: 7,5 / 10 ( Laura 8, Marcel 7)
Morala: Decat o minte deschisa, mai bine o spaima ancestrala, familiara
(Atentie! Articolul urmator contine spoilere, semnalate insa la momentul oportun)
Film finut, pentru gusturi rafinate, dar prost de da in balti. In plus, pervers prin mesaj, decadent pana la proto-civilizatie si contra-evolutiv.
Fara indoiala, tineretul aspirant la noua estetica Borgman si Inside Llewin Davis - emotional-hipster-ish, din lipsa de orice alte valori artistice clasice, vede in Under the Skin un nivel artistic superior. Doar ca il vede asa din cauza unei lipse, nu a unui surplus cognitiv; filmul are multa arta in el, dar din alte cauze decat inefabilul.
Cu adevarat, Under the Skin e extrem de atragator vizual si sonor, si nu ma refer doar la nenumaratele ipostaze nude ale lui Scarlett Johansson, ci la intreaga incursiune a camerei, de la un cap la altul al filmului: Scotia cea permanent rece si uda (o metafora a personajului, permanent rece si umed, ca un vis simultan erotic si inspaimantator), oamenii, copacii - toate sunt filmate de o mana de expert, cu rabdare, claritate si ultra-realist. Figurantii par, de multe ori, partasi involuntari la film, pur si simplu se intampla prin preajma camerei; sunt autentici si cu mare priza la realitatea lor imediata.
Sonor, Under the Skin e, din nou, o opera de arta; poate unul din putinele filme in care, daca tai sunetul, povestea nu mai are absolut niciun farmec, iar personajele se pot alerga prin padurile Scotiei ca in orice film cu nebuni sau prosti.
 |
| La vanatoare de vulpi argintii |
(SPOILER)
Scenariul e simplu si atat de invechit incat nu merita comentat in niciun fel: o fiinta straina / extraterestra ia infatisarea unei femei fatale care sacrifica barbati, precum naluca unui pescar - pestii, pentru a le lua pielea. Ulterior e prinsa si distrusa, in scancet de viori.
(sfarsit de spoiler)
Mesajul mai profund al filmului, cel care se transmite implicit (sau "subconstient", cum misterios i se spune), e ca nu "strainul" ia chip de femeie fatala, ci femeia fatala e vazuta ca un strain misterios si malefic, care atrage intre picioarele ei permanent desfacute, pestii prosti, barbatii. Urmand, evident, sa ii distruga cu raceala masinala, unul dupa altul, fara pauza. Povestea pielii e veche pana si in cultura noastra ("Povestea porcului"), si are un mesaj foarte simplu: pielea reprezinta aparenta, interfata de convenienta cu ceilalti. In Under the Skin pielea e ridicata la nivel de scop ultim, pentru care fiintele vii sunt distruse; practic filmul devine o apologie a crescatorilor de vulpi argintii.
Femeia, prin sexualitatea ei, e un strain absolut, ostil, de neinteles si de neacceptat si care, finalmente, trebuie distrus prin ardere, intocmai ca o vrajitoare. Under the Skin e o reiterare a aceluiasi tipar de gandire anti-evolutionista, primitiva, prin care strainul, ciudatul, inexplicabilul si inumanul trebuie distruse, in special daca incarnarea lor e o femeie atragatoare, exact ca pe vremea Inchizitiei. Gandirea nu difera cu nimic, mileniul trei nu are niciun cuvant de spus, omul n-a invatat nimic si incepe sa piarda din nou.
Nu e o totala intamplare ca victimele sunt barbati agatati aproape aleatoriu de pe strada; la fel se simteau si preotii Evului Mediu, in drum spre casa sau spre lacasul Domnului, atrasi de varii frumuseti de sex opus (sau nu), pe care ulterior le puneau pe rug pentru preacurvie sau vrajitorie. Nu-i de mirare ca intreaga Mare Britanie a ramas atat de stearpa in privinta frumusetii feminine. "Karma's a bitch!"
Scarlett Johansson ne arata nurii si atunci cand are ocazia dar si cand n-o are; intregul film e construit in jurul "necinstitei" ei sexualitati atatatoare de holtei, care se lasa ucisi precum moliile de flacara. E drept, femeii ii sta bine misterioasa, dar cand arunci o mana de pucioasa pe mister, iar barbatii din jurul ei incep sa crape, misterul se transforma brusc in monstruozitate si atrage urgia iadului. Ajungem, de la apologia crescatorilor de vulpi argintii, la anatemizarea vulvei malefice. Pacatul masculin de a tanji dupa femeie e pedepsit prin incarcarea artificiala a femeii cu simbolistica malefica (in Anticristul, von Trier isi potenteaza personajul feminin cu vechea "credinta" bolnava ca sexualitatea femeii este Raul in sine; odata scos la lumina, acest demon distruge vieti, cupluri, copii. Anticristul e expresia credintei ca sexualitatea feminina e un rau in sine) .
(Spoiler)
Doar ca, hopa!, traim in patriarhat, unde tarfele sunt arse pe rug. Ceea ce regizorul natang si purcede sa faca: arde tarfa.
(sfarsit de spoiler)
Spuneam mai devreme ca filmul e prost de da in gropi, din pacate nu in sens artisitic, ca in "film prost", ci in sens strict logic, rational, evolutiv, civic daca vreti; am avut sentimentul, inca dupa primele decese erecte, ca Glazer reuseste sa distruga cu un simplu bobarnac dat artistic, o constructie firava, inceputa de von Trier cu Dogville, Anticristul si Nimfomana. Tot terenul castigat in incercarea frustranta de a apropia sexele, de a "intalni cererea cu oferta" intr-o "piata" libera de spaime, basme si complexe - e spulberata cu ajutorul... frumosului. Camera si sunetul lui Glazer sunt extraordinare, la fel cum si bombardierele nemtesti din WW2 au fost niste minuni tehnologice. Si asa ceva e pur si simplu o idiotenie: nu ai voie sa distrugi lumea cu bombe pe care scrie: "acestea sunt doar arta, bucurati-va de ele".
Dupa film mi-am dat seama ca o alta perspectiva, la indemana, ar fi cea ca Under the Skin e doar un elogiu Scarlett Johansson, mai mult goala decat actrita cu aceasta ocazie, iar restul, toata atmosfera, povestea, camera - doar o dantela fina pe chiloteii ei roz. Si din unghiul asta vezi cum toata arta cinematografica din Under the Skin se strange sublim intre bucile Scarlettei.
 |
| Lumina de la capatul tunelului |
P. S. Laura: Niciodata n-am fost de parere ca barbatul si femeia ar apartine unor specii diferite, in ciuda unor fixatii de gandire de care m-am izbit inca din copilarie, ci ca, mai degraba, ar constitui jumatati ale aceluiasi intreg. Nu numai ca n-am fost de parere, dar gasesc o astfel de gandire extrem de periculoasa in calea evolutiei amaratei noastre de specii, inca ancorata in diferente religioase, culori de piele, preferinte sexuale si, extrem de grav, sexul din nascare. Drept urmare, voi da cu pietre in orice forma de manifestare al carei mesaj ascuns este femeia ahtiata dupa sex, o "pacatoasa" in genere, timp in care, barbatul e un soi de animalut cu handicap mental, care trage la femeie ca pestele la mamaliga, cumva independent de orice vointa, lucru care il duce spre pierzanie, culminand cu arderea muierii pe rug, in semn de pedeapsa pentru "vrajitorie". Daca nu curatam gandirea de aceste preconceptii, femeia si barbatul nu vor trai niciodata in pace impreuna. Ea ramane un extraterestru misterios, care duce barbatul in prapastie. In rest, Under the Skin e o incantare vizuala si auditiva, o metafora a alienarii fiintei umane excelent construita, exceptand mesajul final iritant.
