Autor articol: Marcel Prost
Regia: Gareth Edwards
Gen: actiune, aventura, SF
Nota Cinemateca: 7,25/10 (nota Laura: 7/10; nota Marcel: 7,5/10)
Morala: Ce e mai mare ca Godzilla? Doua Godzille.
(Atentie! Articolul urmator contine spoilere masive, semnalate insa la momentul oportun)
Multumim MediaPro pentru invitatie!
“Godzilla” e un film mega-comercial, care se va vinde excelent pentru ca va atrage mase de copii si de fani SF&F. Are atat de multe gramezi de efecte audio si video, ca sari din bashcheti; cad blocuri ca piesele de domino, se manca bombe atomice (no bullshit), se suge la reactoare nucleare, ce sa mai vorbim… Practic “Pacific Rim” era ta’su.
Cineva scria pe net acum cateva zile despre re-boot-ul “Godzilla”: “Va inchipuiti cat de creativi suntem de am ajuns la a sasea iteratie a aceleiasi povesti despre un monstru?”…
Godzilla este, la origini, un simbol al agresivitatii atomice americane, un monstru care vine peste tine, distrugand tot ce sta in picioare, de la cladiri pana la fericire. Personajul a luat fiinta pe platouri la scurta vreme dupa WW2, iar azi se reinventeaza ca sa mai stoarca un ban de la invingatori, chiar daca toata lumea stie cine e Godzilla, de ce e ea in stare si cum se termina povestea. Cum nu suntem niste fiinte critice, m-ar uimi sa nu reuseasca sa rupa box-office-ul tuturor celorlaltor Godzille, ajustat la inflatie.
Asa stand lucrurile, problema mea e una mult mai simpla, anume daca intr-un mediu plat, lipsit de creativitate, mai e de conceput ideea de “spoiler”; cu alte cuvinte, cam cat de mica a ajuns corola de minuni a lumii, si cat de sensibila e ea la barfa.
Factorul spoiler
Relativ la Godzilla, se mai poate vorbi, asadar, de spoilere? Unii zic ca da, altii zic ca nu; din trailere s-a vazut ca apar dinozauri noi, altii decat Godzilla; misterul consta in relatia dintre ei (SPOILER: se iubesc, dar cu rezerve). Se stie ca povestea vine din Japonia, dar filmul e facut de americani, deci avem eroi micsti, cu familie in Japonia, care se muta in State (SPOILER: nu supravietuieste chiar toata familia). Joaca Mr Heisenberg (SPOILER: nu poarta palaria pana la cap); un soldat se joaca cu un soldatel de jucarie - spoiler: altcineva intra in mare belea, cu ochii dupa papusica. Se moare la greu - SPOILER: timp de cincisprezece ani au lasat taratura sa suga la un reactor atomic, de teama sa nu se moara la greu… Marina americana vrea sa dea cu bomba atomica (corectie: un amiral al marinei americane vrea sa dea cu bomba atomica); spoiler: un japonez se opune.
Dupa aceasta scurta incursiune epistemologica si semantica se poate spune ca e posibil sa faci spoiler si din rahat, numai sa vrei.
Creaturile sunt mari, cat kaiju-ii lui Del Toro; Gojira (cum ii zic prietenii) arata ca un crocodil amestecat cu cangur, amestecat cu dinozaur cu creasta, amestecat cu negresa, totul X 10.000. Rezultatul e impresionant dar si hilar. Va invit sa urmariti cu atentie iesirea din scena a lui Gojira, filmat din spate; spoiler: e din seria “your momma’s so fat”.
Factorul reproductiv
Discutam mai devreme cu Laura daca Gojira e baiat sau fata. Pe net, parerile sunt impartite; americanii-s pudici rau, nu se gandesc la nasoale. Imi pun problema pentru ca sigur si-a mai pus-o si altcineva, printre producatori (o sa vedeti in film ca se face diferenta intre masculin si feminin, ba chiar foarte serios): adica daca Gojira era baiat, eu zic ca s-ar fi observat; la o masa corporala estimata de 150.000 de tone per 100 de metri inaltime, un penis “micut” de Gojira ar face cam 300 de tone per 10 metri lungime; ca sa fie mai simplu, ar fi echivalentul a cam 60 de elefanti. Cred ca s-ar vedea in film, macar ca ar pune la pamant, cu el, un bloc mai mic.
Cum nu se vede, se poate conchide ca e fata. Nu intru in detalii; sa zicem doar ca daca ar fi fata, ar putea ascunde cam trei tancuri, intr-un mod inedit.
Factorul excretor
A doua problema care m-a preocupat dupa ce am iesit de la film a fost una de rahat, cea a cantitatii de excremente. Estimarea mea e ca greutatea excrementelor zilnice ale lui Gojira corespunde unui raport de minim 1/100 din masa corporala, deci aproximativ 1500 de tone de excrement pe zi. Bun. Gojira a trait cam 2000 de ani; sa zicem ca in primii 100 a copilarit, iar in jumate a “hibernat”, raman cam 900 de ani sanatosi de activitate; asta face cam 300.000 de zile, de inmultit cu 1500 de tone, ies cam 4,5 milioane de tone de excremente pana in prezent. Adica o mie de Titanic-uri sau un milion de sateliti pusi pe orbita. Sau, cu voia dumneavoastra, un strat de doua palme pe toata suprafata Americii de Nord.
La acelasi capitol, excretor: cine mai trage cu pusca intr-o insula umblatoare? Spoiler: americanul; el trage cu pusca in orice misca.
Factorul digestiv
Continuand, pe burta, aflu ca Gojira & Co se hranesc cu radiatii. Ma rog, sa zicem ca aveau ei un metabolism mai smecher, care sa converteasca radiatiile gamma sau X in excrementele de mai sus. Daca e vorba de gamma (alea care se formeaza cand dau americanii cu bomba), Pamantul nu emite gamma. Nici X (Roentgen). Doar infrarosii. Practic, orice monstru ce sade pe reactor, sugand din el, dupa ce a sezut in moalele pamantului ca sa se coaca la infrarosii, tre’ se fie deja mort; cine manca infrarosii, nu primeste gamma. Sa zicem ca se hraneau atat cu un fel de radiatii ce porneau din miezul pamanatului, dar si cu alt fel, din cele ce porneau din reactoarele nucleare. Doar ca nu vad sensul sa mance bombe atomice. Deloc. Radiatiile incep sa fie emise abia dupa detonare, uraniul si plutoniul in sine sunt relativ stabile si s-a constatat empiric ca au gust rau, inutile pentru un metabolism ce creste cu radiatii gamma, X sau infrarosii… Sunt de acord ca Godzilla e un mister, dar uraniul nu. Sa zicem, din nou, ca e asa.
Raman totusi cu o nelamurie: daca se hranesc cu radiatii, de ce au gura cu dinti?
Factorul oral
Gurile rele ar zice ca dintii folosesc drept arma, ca doar asta ne arata Edwards. Nasol. Chiar si pentru un creier mic cum o fi al lui Gojira, ar fi foarte riscant sa isi puna armele in interiorul craniului in care isi pastreaza si procesorul. Animalele pe care le vedem noi in jur, cu arma-n cap, sunt asa dintr-o necesitate a naturii: felinele, canidele au armament bucal pentru ca oricum trebuia sa aiba cu ce rupe vanatul; iar daca tot era nevoie de forta pentru a rupe vanatul, de ce sa nu fie ea folosita util, si pentru apararea teritoriului? Ei bine, desi Gojira e un cuptor cu inductie, are o gura foarte bogata. Cum bine zice japonezul, sa nu o subestimam pe mama natura, ca e mult mai desteapta ca multi producatori, regizori sau scenaristi.
Factorul "arza-l-ar focu'"
De la prea multe radiatii pe input, Gojira (atentie, spoiler!) da cu raze albastre, daunatoare, pe output. Practic, are in burta un sistem de lentile si oglinzi prin care pune in faza o radiatie dinspre limita superioara a spectrului vizibil, produsa in creasta de un generator care... E unda sau corpuscul? #numazic Sau nu sunt raze, ci e un fel de napalm bleu-ciel...? Sa zicem, ca tot am ajuns pana aici.
Factorul uman
Ca doar nu credeati ca scapa altcineva decat eroul?? SPOILER: e cel trecut primul la distributie, el scapa, el e eroul, Kick-Ass. Care joaca ca un Ass, cu o expresie de lobotomie in desfasurare... Dar ce stiu eu, omul arata bine, face bani frumosi in timp ce citim, Heisenberg la fel, si nu din methanfetamina. Cu putin noroc, in "Godzilla se intoarce 7" din... 2030, poate joaca si Aaron Paul, 16 minute, ca sa faca si el niste bani, dupa principiul: "daca acelasi film a fost platit de sase ori, va fi platit cu entuziasm si a saptea oara". Povestile astea, gen Gojira, Spider-Man, Batman se comporta ca niste perpetuum mobile ale unei subculturi inerte.
Din pacate, pe cat de spectaculos, pe atat de pueril si de anti-logic e facut Gojira 2014. Prefer Transformers sau X-Men la capitolul puteri magice; macar acolo te poti astepta la orice datorita flexibilitatii personajelor. L-as revedea pe "Godzilla" pentru cateva scene excelent facute, dar l-as uita ca pe istoria antica.
P.S. Laura:
Imi pare ca singurul motiv pentru care oratania-gigant a fost scoasa de la naftalina sade in etalarea unor efecte speciale impresionante si a catorva cadre artistice, facute de o mana sensibila. Un aer supra dramatic, exagerat, invaluie personajele, iar coloana sonora capata proportii tragi-comice. Pacat ca, la asa spectacol vizual, nu avem si o poveste pe masura! Conjucturile personajelor, interactiunile dintre ele, sunt trase de par pana ce se rupe, rezultatul fiind unul comercial pana in maduva Godzillei! Timp in care, americanu' muta bestia din Japonia in tara lui, ca doar SUA e miezul lucrurilor, pamantului, galaxiei, universului in care se petrec numai lucruri interesante, belele, super-eroi, dracovenii, conspiratii. Dar, nu mai putin adevarat, cand fiara vine in San Francisco, aduce cu ea si milioane de dolari la incasari.
