Autor articol: Marcel
Regia: Alex van Warmerdam
Gen: thriller
Nota Cinemateca: 8/10 (nota Laura: 8/10; nota Marcel: 8/10)
Morala: Pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti
(Atentie! Articolul urmator contine spoilere masive, semnalate insa la momentul oportun)
Multumim IndependentaFilm pentru invitatie!
Estetic, filmul e excelent: cadre extraordinare, atmosfera fantastica, usor neo-noir, usor suprarealista, actorie ireprosabila (in mare parte). Doar ca ideea si scopul filmului il arunca un pic pe fundul putului gandirii. Spiritul filmului, intrigile, scenele sunt in ton cu moda hipstereasca, unde toate accesoriile se poarta exclusiv din motive "estetice", pana si aparatele dentare; e la moda sa porti ochelari si proteze, sarman cel care intreaba cu ce folos toate... La fel si aici: gramezi de scene inutile, venite din cer, facute cu migala si in detaliu insa fara scop, cauza, scuza sau creier.
Blocaje si derapaje logice sau "de ce asa decat deloc?" (atentie, urmeaza mega spoilere!):
- de ce era Richard rasist? La ce a ajutat atributul asta in film?
- de ce a aparut tanarul Stornebrink, fiul celui care l-a demis pe Richard, drept iubitul bonei?
- de ce a trebuit s-o lungeasca atat, in loc sa-i omoare pe soti din prima?
- ce e cu scena de balet si cum de au acceptat asa simplu ca un gradinar le-a pregatit un moment "artistic"?
- de ce i-a zdrobit copilul capul barbatului care venise la interviu?
- cum de a dat bona, care plecase dupa flori, peste "ceva ce nu putea fi refuzat", avand totusi langa ea un soldat venit in permisie?
- daca l-au impuscat pe doctorul Baumgarten in propriul birou, de ce nu i-au putut impusca la fel pe toti ceilalti?
- de ce au distrus acelasi lac de doua ori?
- de ce, in toate scenele in care apare Marina, camera sta numai la nivelul bustului ei? Asta, desi pare o intrebare retorica din cauza marimii sanilor Marinei, are totusi un sens: ce relevanta are ca Marina sa fie perceputa in primul rand ca o femeie cu tate mari?
- care e relevanta faptului ca bona vorbea doar engleza?
- pana sa isi gaseasca gradinar, Richard nu primea pe nimeni in casa; dupa ce l-a gasit pe Camiel, brusc au aparut alte doua persoane pe post de ajutoare, iar la piesa de teatru inca doua; ce l-a determinat pe Richard sa accepte cinci persoane necunoscute in casa?
Sentimentul de ansamblu e ca logica nu a fost invitata la petrecerea asta, dar intr-un sens rau; Warmerdam nu o inlocuieste cu o alta ordine, noua si misterioasa, ci o abroga, ca intr-un banc sec despre care nimeni nu stie ca e banc. "Carnivale" e un exemplu asemanator de "neterminare", dar macar acolo oamenii poate sperau sa continue cu seria a doua, pentru care n-or mai fi avut bani.
Nu e cazul cu "Borgman"; aici totul e frumos si doar frumos, ca intr-o revista Playboy.
La Dali si Bunuel, de exemplu, un domn trage la jugul unui pian pe care zac niste vite insangerate si de care atarna si doi preoti. Bun, de acord: oamenii sacrifica ordinea realismului pentru un upercut de senzatie; asta e arta. La Warmerdam, desi toate par legate natural, evenimentul "cauza" este de negasit si de neghicit; nu e supranatural, nu e "diferit", ci doar lipsa. Si nu din cauza ca nu ne-ar duce suficient capul, ci dimpotriva, cel putin scenele de care pomeneam mai sus ma fac sa resping ideea unei povesti de spuse dislexici si ADHD-ei. Viata e prea frumoasa ca sa mor incercand sa-mi explic cum mama dracu' a ajuns balega vacii pe tavan...
Printre inaintasii lui Warmerdam, iaca putin Haneke, cu "Funny Games":
- politetea, bunul simt si aparenta de buna-crestere sunt mijloace subversive ale agresorilor; in baza lor, fac pasi mari in interiorul familiei;
- scopul in sine al filmului e sa te frustreze la rece si pe-ndelete cu vivisectia familiei;
- motivele agresiunii nu conteaza sau sunt irelevante.
La capitolul "aici se termina asemanarile", Haneke pune problema intr-un mod sincer: am venit sa va dam vietile peste cap pentru ca "de ce nu?!", pe când Warmerdam spune "exista un scop in toate, doar nu vi-l pun la indemana". Ei bine, nu chiar. Unele scene sunt stupide de-a dreptul, si daca n-ar fi fost asa de frumos lucrat, as fi spus ca filmul e o pierdere de timp si de nervi. Dar nu spun; dimpotriva, merita vazut, insa sa n-aveti logica la voi.
