Nota Cinemateca.eu: 7.5/10 (nota Laura: 7.5/10; nota Marcel Prost: 7.5/10)
Regia: José Padilha
Gen: actiune, crima, SF
Morala: Degeaba pui (semi)roboti pe urmele infractorilor, daca o parte a sistemului va ramane mereu corupta, in mod VOIT. Cu alte cuvinte, nu angaja un justitiar cu jumatate de norma!
Multumim, Forum Film, pentru invitatie!
Printre sequel-uri dureros de inconsistente si de inutile, tocatoare (atat in serie, cat si in paralel) de nervi, bani, timp si idei, Robocop isi face loc cu coatele pentru a demonstra ca scoaterea unui erou de la naftalina poate fi si placuta ochiului. Ca umbrela cinematografiei poate fi suficient de larga la nevoie, cu conditia ca cei care se adapostesc sub ea sa aiba ceva de spus. Ca a rascoli in nostalgiile publicului trebuie sa aiba un rost; altfel e o faradelege morala pe care spectatorul nu va ezita sa o supuna pedepsei adecvate.
Plecand de la prezervarea rasei umane ca si deziderat suprem, dar imposibil de atins tocmai datorita imperfectiunii ei, Robocop propune un scenariu interesant, o impletire intre dorinta de justitie, ipocrizie, manipulare, coruptibilitate la cel mai inalt nivel (ca vorba ceea, pestele de la cap se impute!), goana dupa bani, dar si constiinta, remuscare, iubire si incredere.
Ideea ca o masinarie ar fi un politist mai bun decat insusi omul nu incanta societatea din Robocop, pentru simplul motiv ca lipsa constiintei nu poate fi un atribut al vreunui justitiar. Sunt situatii in care arma nu ar trebui folosita, iar robotul nu ar putea discerne aceste lucruri. Solutia nu intarzie sa apara: un om (sau, mai bine zis, ce-a mai ramas din el) este contopit cu o masinarie, rezultatul intruchipand Perfectiunea: constiinta umana combinata cu avantajele incontestabile ale tehnicii, productivitatea muncii "la hectar" depasind orice asteptari ale imaginatiei umane. Arestarile se fac in timp record, gradul de siguranta a comunitatii crescand peste noapte. Dar societatea nu-si poate depasi conditia decat daca isi doreste cu adevarat, iar aici intervine un conflict major: ar inseamna ca cel ce corupe sa nu mai doreasca sa corupa, iar cel coruptibil sa nu mai vrea sa fie coruptibil. E relativ simplu sa aplici legea la nivel marunt, dar aproape imposibil, odata ce te apropii de varful aisbergului.
Filmul are cateva hibe de netrecut cu vederea: Alex Murphy (mai mult "robo" decat "cop") e un politist om-robot cu ganduri exasperante de razbunare si cam atat, trecand peste faptul ca scartaie din toate balamalele, in ciuda tehnologiei de nivel inalt ce ti se flutura ostentativ. In fapt, emotiile sunt superficial exploatate in film, personajele urmand o singura directie, simplista in fond: Robocap tine musai sa se razbune, nevasta e mereu necajita, cercetatatorul vrea sa avanseze in proiect, magnatul goneste dupa bani, iar realizatorul TV o tine langa cu avantajele tehnologiei si ingustimea senatorilor care blocheaza proiectul. Prestatia actoriceasca este mediocra, antipozii fiind Gary Oldman (+) care isi da silinta sa modeleze un personaj aparte si un Michael Keaton (-) complet lipsit de orice inspiratie sau doar nepotrivit pentru rol; scenele cu confruntari armate ample par insuficient exploatate de camera, in unghiuri reduse.
Desi o pelicula comerciala pana in maduva oaselor, cu cateva clisee la purtator, Robocop incanta din plin spectatorul. Un film de actiune excelent (tehnologie avansata, impuscaturi, viteza, urmariri, rasturnari de situatie- tot tacamul!), fara plictiseli, ofense la adresa inteligentei sau batut campii cu gratie.
P.S. (Marcel):
Film fain, de vazut duminica seara. Fără scene penibile si fara mari pretentii, ba chiar un pic mai pe gustul meu decat originalul: macar acum avem o explicatie de bun simt de ce Robocop are uneori o figura de zombi (tranchilizante si supresoare de emotie, ca sa nu-i sara fisele de la bujii cand se gandeste la prichiciul vetrei unde a fost aruncat in aer).
Pentru mine a fost o vizionare placuta, l-as mai putea vedea o data.
