Nymph()maniac (2013)

Autor articol: Marcel Prost

Nota Cinemateca.eu: 9.50/10 (nota Laura: 9/10; nota Marcel Prost: 10/10)
Regia: Lars von Trier
Gen: drama

Morala: Morala evolueaza prin frustrare

Multumim Independenta Film pentru invitatie!

Nimfomana I e o poveste pentru oameni rai, iar nu despre oameni rai; nu Joe e intruchiparea raului, ci publicul care o judeca. Joe e "dincolo de bine si de rau" pentru ca e dincolo de religie si morala; aflam asta din primele 10 minute, ca sa nu fie confuzii de cine judeca pe cine. Ceea ce face si simte Joe nu are legatura cu morala sau cu credinta, ci doar cu vointa. Expresia vointei in Nimfomana e "nu vreau sa iubesc (un principiu profund anti-crestin, a propos), si tot ce vreau e sa ma comport dupa cum ma taie capul". Intamplator, pe Trier il taie capul cu skepsis: Joe se comporta ca un celibatar. Joe e, prin excelenta, expresia mintii unui barbat.

Si de aici totul se duce de rapa; ceea ce constituie "portofoliul" sau trofeele unui barbat, la Joe devin probe incriminatorii in vastul si perversul proces de judecare si ardere pe rug, de dincoace de ecran. 

Trier nu doar incalca tabuurile societatii actuale, ci te pune direct in pielea unui personaj care le-a incalcat deja, iar tu ca spectator nu mai ai ce face decat sa rabzi pana la sfarsitul filmului, spumegand in eventuala frustrare. 

In toate filmele sale, Trier lupta cu preconceptiile blocante legate de femeie; faptele care unui barbat ii aduc laude, pe o femeie o trimit pe rug; Dogville, Mandarley, Anticristul, Breaking the Waves, Into the Darkness sunt toate expresia unei simple inversari de roluri intre genuri: ce-ar fi daca eroul ar fi eroina? Rezulta o situatie inacceptabila pentru societatea "moderna": nu e acceptabil ("bine") ca o femeie sa se culce cu 10 barbati intr-o noapte fara sa ia bani de la ei, nu e acceptabil ca o femeie sa isi lase copilul sa cada de la fereastra in timp de face sex (Anticristul), sa se lubrifieze la capul tatalui mort (Nymph()maniac), sa se opuna "sfatului batranilor" (Breaking the Waves), sa ucida din razbunare un intreg sat, inclusiv copiii (Dogville) sau chiar sa aleaga voluntar judecata nedreapta si condamnarea la moarte pentru o simpla operatie a ochi a odraslei (Into the Darkness). In Lumea noastra, femeile nu doar ca n-au dreptul sa fie eroi salvatori, ci n-au dreptul sa se raporteze la lume precum barbatii. Mentinerea unui astfel de status quo e teribil de costisitoare. Cat-Woman, Barbarella, Storm, Jean Grey? Cosplay erotic, fete la bara.

Nymph()maniac e inima unei batalii de o viata a lui Trier pentru egalitatea intre sexe, in fata constiinei umanitatii. Nu vorbim de feminism, ci de dreptate, pentru ca nu cred ca sunt multe femei care sa il vada cu ochi buni pe Trier sau pe al sau Nymph()maniac. Din principiu, primele care arunca cu piatra in femeia care se culca cu mai multi barbati sunt tot femeile, la fel cum prima dispusa sa se arda pe rug pentru pacate e insasi eroina (Manderley, Anticristul, Nymph()maniac). In scena confruntarii dintre sotie si amanta (Uma Thurman in rolul sotiei parasite), toate armele bat in singurul punct variabil: convingerea sotului demisionar sa se intoarca, si nu pedepsirea lui Joe; "doamna H" stie ca nu obtine nimic atacand-o pe Joe, stie ca nu acolo se poate schimba ceva si ca nu poate face apel la morala sau religie. Scena e hilara pentru ca dna H pare sa joace ultima sa carte, fara sa stie exact care e acea ultima carte, ca o amenintare cu o arma "probabila". 

Discutiile tehnice despre film nu prea isi au rostul, filmul e impecabil. Ar fi de remarcat cateva "bitch slaps" pentru Tree of Life (scenele cu galaxia pe fundal de muzica clasica sunt, de fapt, wallpapere de Mac) si Pulp Fiction; scena cu frunzele uscate care deschid usile automate e din Riget (in sensul ca e copiata din genericul de la Riget). 

Cat despre paralelele cu progresia armonica, sirul lui Fibonacci si pescuitul la musca - nimic nou; anumite structuri se repeta, indiferente la forma cuvintelor sau la vointa umana, iar Trier le vede. Mesajul nu e unul kabalist, obscur, ci doar ca dincolo de ceea ce vedem si judecam ca bine sau rau exista structuri mai largi si mai concrete, cu conditia sa le acceptam in detrimentul moralei (crestine?) depasite. 

Nymph()maniac I e o capodopera, vizual si conceptual. Si nu, nu are legatura cu sexul sau cu eroticul decat conceptual; "conceptual" inseamnand ca nu o sa se trezeasca nimeni excitat in sala decat daca e beat. 

Filmul nu e pentru mase, desi e facut cu mijloace foarte atractive (muzica, scenografie, unghiuri etc); puritanii, insa, mai bine ar sta acasa, la stirile despre violuri, pedofilie sau gerontofilie, e mai mult porno in live news decat in arta lui Trier.