Prietenii nostri, Gabriela si Flavius, de la F and G must see (fandgmustsee.wordpress.com) ne-au facut onoarea si placerea sa scrie un guest-post la "Walter Mitty”. Stilul lor e cald si imersiv astfel ca lectura articolului seamana cu o scufundare in apa calda marii. Vara. Lectura placuta!
Nimic nu-mi place mai mult decat sa intru in sala de cinema cu un minim de informatii despre un film si sa ies surprins. In era informatiei tot mai stufoase si din ce in ce mai usor de gasit, cand te afli mai intotdeauna la un click sau doua distanta de orice vrei sa afli, dar mai ales daca mai si scrii cronici de film, sansele sa nu fii informat in legatura cu un film inainte sa-l vezi, sunt la fel de mari precum ninsorile abundente pe culmile muntoase ale Olandei. Totusi, “The Secret Life Of Walter Mitty” mie nu-mi spunea mai nimic, nu gasisem timp sa ma documentez inainte de vizionarea de presa, stiam ca Ben Stiller joaca rolul principal si ma asteptam la o comedioara fara pretentii, cu deja clasicele scene de umor sec si tamp marca inregistrata a actorului.Si da, am fost cu adevarat surprins inca de la generic.
In primul rand, Stiller nu numai ca are rolul principal in “The Secret Life Of Walter Mitty”, dar este si regizorul filmului care se bazeaza pe povestirea omonima scrisa de James Thurber, povestire care a inregistrat un mare succes aflandu-se la a doua ecranizare. Desi Ben Stiller nu se afla la primul sau efort regizoral, (lui ii apartine de asemenea regia filmelor “Cable Guy”, “Reality Bites”, “Zoolander” si “Tropic Thunder”), inca din primele secunde este usor de vazut ca "The Secret Life Of Walter Mitty” nu se incadreaza in aceeasi categorie de filme regizate pana acum.
Chiar si din generic suntem surprinsi de simplitate, numele actorilor si al producatorilor apar scrise pe plansa orasului, incadrate perfect in peisajul urban. Se transmite o forma de conformism, poate chiar o nuanta de anost cotidian si plictisitor.
Urmeaza cadrele indraznete avandu-l pe Stiller in prim plan, urmarindu-i expresiile si gesturile, menite sa acomodeze privitorul cu personalitatea lui Walter, dar mai ales sa faca din actor focusul principal al filmului. Simplitatea scenelor si a dialogurilor, succesiunea cadrelor - toate trimit catre viata simpla si cu nimic iesita din comun, a unui angajat al revistei Life, ce-si dramuieste cheltuielile si urmeaza acelasi curs orar zilnic. Bineinteles, aici apare si contrastul, deoarece Walter Mitty este un visator, o minte cutezatoare prinsa in cliseul vietii de zi cu zi, in care visurile sunt ceva copilaresc, la fel de apuse precum insasi copilaria.
Trebuie sa spun ca mi-a placut regia filmului. Am apreciat incercarea regizorului de a construi un discurs motivational, bazat pe contrastul dintre realitate si reverie. A reusit cateva scene memorabile, induiosatoare, chiar daca poate undeva la limita naivitatii. Aici ajungem de altfel si la singurul punct slab al peliculei. Scenariul este simplist, dramele nazuintelor irosite sunt conturate cu un minim de profunzime. Devine evidenta de la un moment in sus, lipsa de experienta regizorala in ecranizarea unor teme mai grele. Poate de aceea Stiller a ales sa traseze linia demarcanta dintre realitate si iluzie cu o pensula subtire.
Si totusi, cum spune o draga colega de breasla, filmul "mi-a placut nepermis de mult".
In primul rand, exista un echilibru frumos reusit intre scenariul regizoral si jocul actoricesc. Nelipsitul umor de situatie al lui Stiller, combinat poate cu spectacolul scenelor de reverie - toate dau impresia unui joc. Jocul unui copil de-a viata matura.
Ben Stiller joaca bine, desi nu debordeaza de expresivitate, reuseste sa impersoneze un Walter Mitty convingator. Barbatul trecut de varsta marilor aventuri, care alege intotdeauna tacerea in defavoarea replicilor inteligente dar provocatoare, evita obstacolele cat poate si prefera trairea intensa doar dincolo de cortina gandurilor. Timidul irevocabil, care prefera sa o abordeze pe femeia care-l atrage de la cea mai mare distanta posibila. Kristen Wiig face un rol bun intrupand-o pe Cheryl Melhoff, iar echilibrul dintre ea si Stiller este motivul pentru care cateva din scenele cele mai emotionante ale filmului isi ating tinta.
Din pacate, Kathryn Hahn nu reuseste un rol bun cu Odessa Mitty, sora lui Walter, iar asta costa foarte mult personajul principal, deoarece este clar ca rolul ei era menit sa-l dinamizeze pe Walter. Incercarea esuata a lui Hahn mi-a adus aminte de un personaj similar, dar foarte bine jucat din "About Time".
Am o singura mentiune speciala, iar aceasta ii revine lui Sean Penn. In putinul timp de ecran pe care il primeste in rolul lui Sean O'Connell, reuseste cateva dintre cele mai memorabile replici ale filmului.
Muzica este foarte potrivita cu povestea lui Walter. Induiosatoare prin simplitate. Desigur, "Ground Control To Major Tom" ramane semnatura sonora din "The Secret Life Of Walter Mitty". Va invit sa incercati sa urmariti scena elicopterului fara sa simtiti nimic. Nu stiu daca veti reusi, dar sunt sigur ca veti stii la ce ma refer in clipa in care o veti vedea.
Concluzia F and G este una mixta. Acest film va avea un efect diferit, in functie de nivelul in care realismul si partea mai putin frumoasa a acestei lumi au reusit sa va ajunga in inima.
Pe noi ne-a incalzit modul lipsit de pretentii, direct si poate usor naiv in care Stiller ne-a spus ca "frumusetea nu are nevoie sa ceara atentie". Am plecat din sala cu senzatia de caldura si bucurie. Daca va doriti un film care sa va incalzeasca inimile, atunci nu-l ratati. Lasati-va inganati de jocul de-a implinirea visurilor, si urmati indemnul lui Sean O'Connell: fiti cu totul prezenti intr-o clipa.
