Autor: Marcel Prost
Regia: Peter Jackson
Gen: Adventure, Drama, Fantasy
Nota Cinemateca: 7.5/10 (Nota Laura: 7.5/10; Nota Marcel: 7.5/10)
Morala: Nu te da la Smaug fara sulita neagra, ca sa nu te dezoleze
In primul rand, cine s-a gândit sa traducă titlul in romana e un mare om care nici măcar n-a văzut filmul, dar care a fost platit pentru cum l-a tradus. As fi putut face o treaba mult mai buna ne-traducand deloc titlul, pe aceiasi bani.
DEZOLÁRE, dezolări, s. f. Mâhnire adâncă; deprimare.
In engleza:
Desolation:
—noun
Devastation; ruin: a drought that brought desolation to the region..
Deci, frati romani, Dezolarea lui Smaug ar fi trebuit sa spună ca Smaug pustieste ceva (cum ar fi "o localitate"), si nu ca e trist si insigurat, ceea ce spune traducerea voastra.
Pe de alta parte, frati anglofoni, nici expresia "the desolation of Smaug" nu e cea mai vesela, pentru ca la film mai vin si oameni care nu stiu daca Smaug urmeaza sa fie obiect sau agent al actiunii cu pricina... Cum ar veni, "the desolation of Smaug" e un fel de "taierea lui Gheorghe", in loc de "taietura lui Gheorghe"; pentru unii conteaza.
De bine:
Imaginea si scenografia
 |
| Luke Evans |
 |
| Evangeline Lilly |
Beton armat. Ca si la primul Hobbit, An Unexpected Journey, filmul poate fi pus oricând pe stop-cadru ca sa scoti un wallpaper de zile mari. Oricand. E o placere... statica, iar intregul film e o succesiune de picturi. Avem prim-planuri de efect, sub unghiuri inedite, machiaj de buna calitate (acolo unde n-a trebuit sa puna kilograme de silicon, sau ce se pune, ca sa faca nasuri cat gogosarii). Muierile arata bine si sunt numai una, numita Tauriel (Evangeline Lilly din Lost), iar in rest e doar o pepiniera de barbati bine: Orlando Bloom (No Need for Reference), Luke Evans (Fast and Furious 6), Richard Armitage si, de ce nu, Martin Freeman. Fantasy + barbati bine = iubire de la ambele sexe.
 |
| Ian McKellen |
Interpretarea
 |
| Martin Freeman |
Buna. Nimeni nu joaca prost, nici macar personajele facute in intregime din placi grafice. Asta-i partea cea mai sanatoasa a lui Peter Jackson, stie ce sa le spuna ca sa-i bage in rol pe toti. Pana si graficienii au inteles ce personalitate au personajele lor virtuale, astfel incat masculul orc beta (Bolg) sa se apropie amenintator de alfa (Azog) , ca apoi sa ii urmeze cuminte ordinele, dar care sa se indrepte de sale pe spinarea unei case, simtindu-se seful trupei sale si stapan pe sine. Impresionant, fara indoiala, mai ales ca e vorba de jumate de GPU calare pe jumate de om.
Cel mai personaj jucat bine e Bilbo, care, de altfel, e singurul element surpriza al filmului; Freeman isi arata fata, perfect adecvata rolului romantic (prin excelenta): comic prin natura si dramatic in mod exceptional.
Unele scene de actiune
Cateva sunt foarte bine facute. Lupta declansata de Bilbo (Martin Freeman, pentru cei care au deschis mai tarziu televizoarele) cu paianjenii, odiseea butoaielor si interventia celor doi elfi in orasul lacustru sunt scene care te prind si te fac sa uiti ca nici in ruptul capului nu ai accepta, treaz, ca un om sa sara cate 7 metri pe verticala, de pe loc, sau alte trucuri a la Crouching Tiger, Hidden Dragon… Scena cu butoaiele, zice Flavius, a fost atat de apreciata ca LEGO a scos-o la vanzare inca de acum cateva luni, iar LEGO, se zice, inca n-a gresit pana acum niciodata.
De rau:
Scenariul
Frate, stiu ca e o adaptare dupa carte iar cartea e la inceputul unul lung sir de reiteratii, dar mai stiu ca s-au facut deja 4 filme dupa Tolkien! Pe care le-am vazut! Si care seamana toate unul cu altul! Pe bune, eram deja satul de gasca de 7-8 barbati barbosi, slinosi si cu sabii mici, care cauta in disperare itemul X, il gasesc trecand prin varii medii, conjuncturi si rapoarturi sociale ad-hoc, care apoi sunt cat pe-aci sa reuseasca daca n-ar fi cat pe-aci sa renunte pentru ca nu’s ce verset din nu’s ce Coran specific rasei e interpretat pripit; dar ei nimereresc insa obsesiv si constant pe poarta din dos a castelelor parasite, dincolo de care nu’s ce mare avutie / minune / item / checkpoint zace… Prea multi masculi deodata, obsedati de intrarea din spate!
Apoi ce Dumnezeu vrea sa faca Gandalf? Ce legatura are tot ce face el cu toiul actiunii? A!, sa citim si cartea, noi, sa mai facem un ban, ei...
Suspansul
"Il ny a pas de suspens", cum se zice in greaca veche. In fiecare punct stii ca cineva o sa vrea, neglijent si prematur, sa-l omoare pe unul de-ai nostri, deci ca n-o sa-i iasa. Eu, unul, masor suspansul dupa cat de tare imi strang, inconstient, fomeia de mana in timpul filmului; tura asta foarte rar si anemic. De fapt am strans-o mai mult pentru ca imi faceam griji ca se termina popcornu' decat pentru ce se intampla pe (foarte) marele ecran…
 |
| Stephen Colbert (?!) |
Alte scene de actiune
 |
| (voce) Benedict Cumberbatch |
E, unele au iesit bine, altele au iesit mai slab (de tot), cam ca de amatori. O gramada de timp din viata specatatorului si de efort bugetar se pierd cu ocazia scenei luptei cu Smaug. Scena e un anti-model de cum sa incerci sa fii original cand pui sapte personaje de saptezeci de ori mai slabe decat boss-ul care nu poate fi rapus decat cu o arma speciala, pe care ei n-o au si mai si stiu asta.
Thorin sare din roaba aia cu 5 metri mai departe de unde ar fi trebuit, lucru care deranjeaza pentru ca scena nu îmi captiveaza suficient atentia cat sa fac abstractie de aberatia fizica precum de o licenta poetica. Pur si simplu omul cade aproape pe orizontala, ca o batranica alunecand pe gheata, ceea ce spiritul meu practic se revoltat.
Pe de alta parte, terminatii de aventurieri il trimit direct la pierzanie pe Bilbo pentru ca, nu-i asa, el (nu) e decat un hot, care pana acum i-a scos, de fapt, din toate rahaturile posibile si meandrele concretului… Thorin, prin venele caruia circula sange albastru, e ba un erou, ba un imbecil dispus sa lase totul balta pentru ca a apus soarele, ba un kamikaze turbat, gata sa-i sacrifice pe toti pentru infirma sansa (sic!) de a invinge un dragon invincibil. Ce sa zic, suspansul e la el acasa, dar doar dacă vorbim de teama ca Peter Jackson nu-i mai da de cap la tarasenie!
 |
| Ken Stott |
La mijloc, prinsă între bine si rău - muzica. Am vazut alegeri mai inspirate decât clasicele viori romantice si pasajele eroic-inaltatoare. O buna parte din gustul usor metalic de cliseu e data de muzica, care pe alocuri te impiedica chiar sa te scufunzi mai bine in poveste.
Ca concluzie: Hobbit 2 e mai bun ca Hobbit 1, dar mult mai slab la Lord of The Rings, in opinia mea. De fapt, Hobbit 2 poate fi vazut ca partea a cincea din saga lui Tolkien, care, de fapt, e a doua cronologic, dupa cum ne-a invatat bunul Geroge Lucas. Iar Smaug cel dezolant isi ia un “ respiro” ca sa dezoleze cum trebuie abia in partea a treia din Hobbit care, de fapt, va fi partea a sasea din Tolkien.
Niciun animal nu a fost ranit încă in aceasta incursiune critica.
Multumim Oxygen PR pentru invitatie!
