Autor: Laura
Nota Cinemateca:
8,5/10 (Nota Laura: 8.5/10; Nota Marcel: 8.5/10)
Regia: Paul Greengrass
Gen: actiune, aventura, biografic
Morala: Cargoboturile ar trebui dotate cu arme de foc pe rute maritime periculoase, strict pentru aparare. Piratii inca exista si stiu prea putin de gluma.
Daca mana care dirijeaza lucrurile prin pelicula de fata vi se pare cunoscuta, de la
Green Zone,
The Bourne Ultimatum si de la
The Bourne Supremacy vi se trage.
Paul Greengrass face, inca o data, o treaba excelenta, vorba cantecului: „putin, dar bun”.
Probabil ca Rich Phillips ar fi ramas un capitan de cargobot ca oricare altul, daca in anul 2009 nava nu i-ar fi fost atacata de 4 maimute somaleze, care il mai iau si ostatic pe deasupra, desfasurandu-se un adevarat tur de forta in incercarea de eliberare a acestui om obisnuit, fara super puteri sau potiuni magice, ci doar cu nevasta si copii acasa.
O buna parte din punctajul urias acordat peliculei de catre critici si publicul larg se datoreaza si faptului ca lucrurile s-au intamplat aievea. Altfel, daca totul ar fi fost rodul exclusiv al unui scenarist, ar fi iesit la iveala gaurile mai abitir decat plasa de pescuit, cu un suspans dozat necorespunzator in partea a doua a filmului. Dar, pentru ca acestea sunt faptele istorice, nu ne ramane decat sa apreciem evenimentele redate in integralitatea lor, o prestatie actoriceasca de calitate ridicata si o tehnica aparte de a face film.
Pirateria nu numai ca exista, dar este adaptata timpurilor moderne: adio cap de mort si stegulet, bun venit arme, salupe si pretentii mari de imbogatire (30000 de dolari americani prada pare cumva sinonima cu cersetoria de maruntis), ceea ce, strict din punctul meu de vedere, conduce catre necesitatea fortificarii mijloacelor de aparare pe rutele maritime cu risc ridicat de piraterie. Iarna nu-i ca vara, si nici pe uscat nu-i ca pe mare, particularitatea spatiului restrans si izolat facand absolut necesara dotarea vaselor maritime si cu alte mijloace defensive decat furtunurile cu apa sau o statie prin care sa ceri elicoptere sau alte forme de ajutor.
Revenind la pelicula de fata, toate instrumentele dirijate de
Greengrass se topesc si se amesteca intr-un compus unitar, al carui cuvant de ordine este
realismul. Totul, de la dialoguri, creionare de personaje, unghi de filmare si pana la coloana sonora sunt directionate exclusiv catre obtinerea unei senzatii de real, iar rezultatul este unul de exceptie. O drama facuta cu simtul raspunderii, claustrofoba pe alocuri, in ciuda faptului ca suspansul nu este corespunzator dozat sau ca scena captivitatii capitanului Phillips in barca de salvare a cargobotului (care se indreapta incet si sigur spre Somalia, manevrata de piratii cu dinti foarte galbeni si creier mic) pare putin prea lunga si ar putea plictisi usor o parte din public. Insa, una peste alta, pelicula merita toate aprecierile si sali pline in cinema, intrucat Greengrass s-a ferit sa o tavaleasca printr-un aluat comercial sau sa o cosmetizeze gretos cu binecunoscutele clisee contemporane.
 |
| Tom Hanks si capitanul Rich Phillips |
Ceea ce contribuie intr-o mare masura la senzatia de real pe care o transmite filmul, este jocul dedicat al lui
Tom Hanks. Actorul isi interpreteaza magistral partitura, intarind senzatia generala de calitate, precum si satisfactia spectatorului de a fi asistat la zamislirea unui act cinematografic reusit pe de-a-ntregul. Este o scena in final care rascoleste pana si cea mai insensibila inima, si chiar daca ne abtinem sa varsam o lacrima, nodul este in gat, fiinta rascolita si brazdata de ace, respiratia grea, scena neavand niciun element telenovelistic de tipul „Suprize-surprize”, ci doar un om in stare de soc, ratacit, cu speranta calcata in picioare ce da semne sa revina, dar este impiedicata de puternica izbitura interna. O fiinta prin ai carei ochi vedem cioburile care nu au inca puterea de a se lipi, de a intregi fiinta de dinaintea evenimentelor. Intensitatea scenei cere o nominalizare la Oscar pentru Tom Hanks, iar aplauzele de la finalul vizionarii sunt adresate unei prestatii absolut impresionante, pe care mi-as dori sa o vad tot mai des in sala de cinematograf.
Captain Phillips este, asadar, o incantare pentru spectator, dar si o lectie despre curaj, supravietuire, tactici de aparare si asalt pe mare, mai presus de decizii bune sau nepotrivite luate de capitan in conditii de stress maxim. Multumim distribuitorului peliculei in Romania,
InterCom Film, pentru invitatie!
