In spatele ecranului: Gravity 3D: Misiune in spatiu (2013)

La 600 km deasupra Terrei,

temperaturile fluctuează între 125 şi -64 de grade Celsius.

Sunetul nu este purtat.

Nu există presiune atmosferică.

Nu există oxigen.

Viaţa în spaţiu este imposibilă.

„Dintotdeauna m-au fascinat spaţiul şi explorarea lui.” - spune Alfonso Cuarón, regizorul, producătorul şi co-scenaristul thrillerului dramatic Gravity 3D: Misiune în Spaţiu. „Pe de-o parte, ideea de a te separa de planeta-mamă este romantică şi mitică, pe de altă parte nu are sens să fii acolo când viaţa e aici, jos.”

Scenariul Gravity 3D: Misiune în Spaţiu a fost scris de Alfonso Cuarón şi fiul său, Jonas, marcând prima lor colaborare. „Ideile lui Jonas m-au inspirat.” - spune Alfonso. „M-a intrigat percepţia sa asupra timpului într-o situaţie de viaţă şi moarte văzută prin prisma unui singur personaj. Dar faptul că acţiunea are loc în spaţiu ne-a deschis nenumărate posibilităţi metaforice.”

„Ideea de spaţiu ni s-a părut interesantă amândurora.” - spune Jonas Cuarón. „E un context în care nu poţi să supravieţuieşti, la mii de kilometri de casă, aşa că filmul reflectă perfect ideea de depăşire a obstacolelor şi de a-ţi găsi drumul spre casă. Am vrut să fie o poveste credibilă, realistă. Ca să descriem un scenariu posibil, cu toţii ne-am documentat despre explorarea spaţiului.”

Alfonso Cuaron si Jonas Cuaron

Realizatorii au descoperit în scurt timp că vor trebui să împingă limitele cinematografiei ca să spună o poveste la gravitaţie 0. „Trebuie să mărturisesc că am fost naiv. Am crezut că va fi mai simplu de realizat.” - spune Cuarón. „Ştiam că va trebui să facem nişte eforturi, dar de-abia când am încercat tehnicile convenţionale mi-am dat seama că va trebui să creăm ceva cu totul nou ca să realizez filmul aşa cum îmi doream.”

În scopul ăsta, Cuarón i-a abordat pe directorul de imagine Emmanuel „Chivo” Lubezki şi pe supervizorul de efecte vizuale Tim Webber, de la Framestore. „De la bun început, eu, Chivo şi Tim am hotărât că vrem ca filmul să arate ca şi cum am ieşit în spaţiu cu camera de filmat. Ăsta era visul meu, dar, desigur, nu era fezabil.” - spune Cuarón zâmbind.

Mai simplu spus - deşi n-a fost simplu de făcut - realizatorii nu voiau să creeze o lume de science-fiction, ci să descrie realitatea situaţiei de a pluti rătăcit în spaţiu, cel mai dur mediu cunoscut de omenire. Acest obiectiv a dat lucrurile peste cap. Realizatorii au inventat sisteme complexe ca să creeze iluzia cosmosului în mod convingător şi absolut visceral.

Webber i-a spus regizorului că singurul fel în care va obţine ceea ce-şi doreşte este să creeze un platou virtual. Cuarón dezvăluie: „Am fost sceptic la început. Voiam ca mare parte din film s-o realizez prin metode practice. Dar, după ce am testat diferite tehnologii, era evident că Tim are dreptate.”

În consecinţă, Gravity 3D: Misiune în Spaţiu este un hibrid între acţiune reală, animaţie computerizată şi grafică computerizată, iar platourile, decorurile, până şi costumele au fost procesate digital.

Elementul crucial în redarea senzaţiei de spaţiu a fost reproducerea condiţiilor la gravitaţie 0. Având în vedere preferinţa lui Cuarón pentru cadre lungi şi fluide, metoda obişnuită de a folosi cabluri nu era viabilă şi nici echipamentele care anulează gravitaţia.

Aşadar, realizatorii au gândit tehnici revoluţionare pentru a transporta personajele - şi publicul - pe tărâmul fascinant al cosmosului. Au folosit cabluri, dar veteranul în efecte speciale Neil Corbould şi echipa lui au realizat un mecanism cu 12 cabluri, manevrat de păpuşari experţi, cu ajutorul căruia Bullock „a plutit” în anumite secvenţe.

Pentru alte scene, actorii au filmat pe mecanisme speciale care îi roteau şi îi întorceau la diferite unghiuri. Cuarón şi Lubezki au putut să filmeze în unghiuri imposibile cu ajutorul camerelor montate pe braţe robotice computerizate asemenea celor care se folosesc la fabricarea maşinilor.

Poate că cea mai ingenioasă ustensilă nouă a fost Light Box, după cum au denumit-o, creată de Lubezki şi Webber. Arată ca un cub, iar pe pereţii interiori sunt montate mii de lumini LED. Scopul Light Box este să ilumineze personajele potrivit fiecărei scene chiar şi în cele mai dificile scene, precum cea în care Ryan se roteşte în plonjare în spaţiu. Cu lumini convenţionale nu ar fi putut să obţină acelaşi efect.

Luminile, camerele robotizate şi mecanismele de susţinere erau controlate computerizat, permiţându-le lui Cuarón şi colegilor săi să mişte universul în jurul actorilor şi, astfel, să dea impresia că personajele se mişcă prin univers.

Gravity 3D: Misiune în Spaţiu a fost planificat ca o experienţă cinematică 3D. „A fost gândit în 3D de la bun început, pentru că ne-am dorit ca publicul să fie la fel de cuprins de imagine ca de acţiune.” - spune Jonas Cuarón.

„Dar n-am vrut să fie 3D doar de dragul senzaţiei că zboară obiecte spre tine. Am încercat să fim subtili... ca să simţi că faci parte din călătorie.” - adaugă regizorul Alfonso Cuarón.

Pentru rolul lui Ryan Stone, care apare în aproape fiecare cadru din film, Cuarón avea nevoie de o actriţă care să reziste stresului fizic şi psihic, solicitante în egală măsură. A regăsit asta în Sandra Bullock, pe care producatorul Heyman o descrie ca fiind „o actriţă strălucită care lucrează întotdeauna la capacitate maximă. Interpretarea ei este plină de adevăr şi convingere.”

„Ryan a suferit o pierdere devastatoare.” - spune Bullock. „Când am început să studiez personajul, m-am întrebat ce aş face în situaţia ei şi cred că aş proceda exact ca ea. S-a retras. Când am vorbit cu Alfonso despre protagonistă, era limpede că avem aceeaşi înţelegere despre ea şi aceleaşi întrebări. De ce ne retragem după ce trecem printr-o tragedie, când tocmai prezenţa celorlalţi e cea care ne poate salva? De câte ori am suferit în viaţă şi n-am cerut ajutor? Într-un fel, povestea lui Ryan este o alegorie a vorbei înţelepte „ai grijă ce îţi doreşti”. Şi-a dorit să fie singură şi asta a realizat.”

„Una dintre temele importante ale filmului este izolarea.” - spune Cuarón. „Dar poate fi foarte înfricoşător pentru un actor să petreacă atâta timp pe ecran singur, fără să interacţioneze cu cineva. Am discutat îndelung cu Sandra, încercând să găsim echilibrul între ceea ce ar trebui rostit şi ce nu şi acţiunile care exprimă ceea ce simte Ryan. Am căzut de acord că personajul trebuie să fie oarecum ambiguu, în acelaşi timp dezvăluindu-şi sentimentele. Sandra a explorat tărâmuri întunecate ale sufletului ei pentru interpretarea asta. Am fost încântat şi recunoscător ei.”

Şi Bullock vorbeşte cu admiraţie despre regizor. „A fost cea mai fructuoasă colaborare din viaţa mea. Îl admir de mult pe Alfonso, dar experienţa de lucru cu el mi-a depăşit aşteptările. Este un regizor şi colaborator strălucit, care îi inspiră pe toţi din jurul lui să dea tot ce au mai bun. Este un om extraordinar… Un om neimplicat emoţional, psihic şi spiritual nu ar fi putut să realizeze ceva atât de profund.”

Deşi anumite aspecte ale personajului au evoluat în discuţiile lui Bullock cu regizorul, au fost câteva elemente contante, cum ar fi faptul că Ryan este femeie. „Era important ca personajul principal să fie femeie datorită corelaţiei cu prezenţa maternă în orbita Gaiei.” - spune Jonas Cuarón.

Alfonso Cuarón remarcă: „Obstacolele şi situaţiile dificile ne scot din zona noastră de confort. Ca asta să fie adevărat în cazul lui Ryan, trebuia să fie novice în explorarea spaţiului. Şi, ca restul poveştii să aibă sens, trebuia să existe un mentor - cineva care s-o ghideze şi s-o ajute să-şi limpezească gândurile.”

În Gravity 3D: Misiune în Spaţiu, mentorul este Matt Kowalski, interpretat de George Clooney, care spune că a avut numeroase motive pentru care şi-a dorit să joace în film, începând cu scenariul. „Mi-a plăcut scenariul. Acesta este primul motiv pentru care un actor vrea să joace într-un film. Şi mi-a plăcut nespus personajul. Ştiam că va fi interesant de interpretat.”

Clooney a mai spus că acest film i-a oferit oportunitatea să lucreze cu doi oameni pe care îi admiră profund. „Eu şi Sandy suntem prieteni buni de mult timp, dar nu am întâlnit până acum proiectul potrivit la care să colaborăm. O respect enorm şi nu mi-aş fi putut dori o parteneră mai bună. Iar Alfonso Cuarón este unul dintre cei mai interesanţi şi talentaţi regizori. Copiii Tatălui este o capodoperă. Îmi doream să lucrez cu el. Aşa că a fost, cu totul, o oportunitate grozavă şi sunt mândru că am făcut parte din acest proiect.”

Cuarón descrie personajul lui Clooney ca fiind opusul lui Ryan. „Matt se simte în largul lui în mediul acela, este extravertit, pe când Ryan este retrasă. Dacă ai călători în spaţiu, ai vrea să-l ai pe Matt alături de tine.”

Oamenii de pe platou îl descriu la fel pe Clooney. „George este o forţă.” - spune Bullock. „În anumite privinţe, seamănă cu personajul spu, pentru că Matt este cel care insuflă viaţă fiecărei clipe. Nimic nu-i place mai mult decât să privească lumea din spate. George emană energie nu numai prin expresia feţei, ci şi prin voce. Vocea lui te face să simţi că este prietenul tău, că e alături de tine şi îţi redă credinţa că totul va fi bine. Asta simte Ryan lângă Matt. Şi asta înseamnă să lucrezi cu George… până când începe să agite spiritele şi atunci trebuie să fii cu ochii pe el.” - spune actriţa râzând.

Pe lângă interpretarea actorilor, Gravity 3D: Misiune în Spaţiu a fost realizat aproape în întregime printr-o fuziune de grafică şi animaţie computerizată, rezultând într-o orchestraţie perfectă între om şi maşinărie.

Producţia a început cu un proces numit pre-vizualizare. Filmul a fost schiţat cu meticulozitate pe calculator, cuprinzând detalii precum încadrare, iluminare şi decoruri.

„Pre-vizualizarea este, în general, un proces destul de elementar, dar la Gravity 3D: Misiune în Spaţiu am mers mult mai departe.” - spune supervizorul de efecte vizuale Tim Webber. „A trebuit să gândim toate cadrele în detaliu, pentru că filmul urma să fie realizat în mare parte prin animaţie computerizată. Totodată, elementele de grafică computerizată trebuia să arate realist. Nu este un desen animat şi nici un film de fantezie science-fiction. Totul trebuia să dea senzaţia de realitate. Pe lângă animarea personajelor şi a mişcării camerei, Alfonso a avut o cameră a cărei imagine virtuală o putea vedea pe un ecran. Pe măsură ce se manevra camera, putea să facă încadrările şi să anticipeze acţiunea filmului.”

Cuarón confirmă. „Nu am avut libertatea pe care o oferă procesul de animaţie, pentru că trebuia să îmbinăm elemente de acţiune reală cu animaţia, iar mişcarea reală era limitată de ceea ce se stabilise în procesul de pre-vizionare. Tim a încercat să ne ofere cât mai multă flexibilitate, dar, de cele mai multe ori, trebuia să respectăm decizia pe care o luaserăm. Procesul tehnologic a limitat marja de improvizaţie şi spontaneitate, ceea ce a însemnat o provocare pentru Sandra şi George. Dar, urmărindu-i pe actori pe ecran, nu transpar limitările care le-au fost impuse, iar asta e o dovadă a talentului lor.”

Supervizorul de animaţie senior David Shirk şi supervizorul de animaţie Max Solomon împreună cu echipa lor s-au lovit de dificultăţile îmbinării acţiunii reale cu animaţia computerizată şi de caracteristicile mişcării la gravitaţie 0, unde ceea ce se ridică nu mai coboară. „A trebuit să învăţăm din nou fizica, pentru că noi lucrăm cu mişcare determinată de greutate.” - spune Shirk. „A trebuit să uităm tot şi să presupunem, de exemplu, că dacă ceva se învârte se va învârti la infinit până va interacţiona cu un obiect.”

„În spaţiu nu există sus şi jos.” - spune Cuarón. „A durat o vreme până când animatorii s-au obişnuit cu faptul că legea cauză-efect nu se aplică în spaţiu. Cu toţii am trecut printr-o perioadă de învăţare şi acomodare.”

La filmul care se desfăşoară într-o lume fără sunet, sunetul a fost unul dintre cele mai dificile elemente de design pentru realizatori. Cuarón confirmă. „În spaţiu nu există sunet şi am vrut să respectăm asta pe cât posibil. Sunt anumite secvenţe neînsoţite de sunet, dar am considerat că publicul nu s-ar implica la fel, dacă am priva filmul de muzică în totalitate.”
Cuarón şi supervizorul de sunet Glenn Freemantle au corelat sunetul cu atingerea. Freemantle explică: „Una dintre caracteristicile sunetului este că se răspândeşte prin vibraţii. Când atingi ceva, rezonează prin acea conexiune internă. Aşadar, când Ryan intră în contact cu un obiect, noi auzim prin ea.”

Şi liniştea subită face parte din crearea sunetului. Cuarón a ales cu grijă acele momente de linişte, întrerupând subit sunetul pentru a aminti publicului că personajele sunt în vid, unde nu există nimic care susţine viaţa.”

Cuarón a folosit muzica „şi în scopul de a-şi asuma rolul sunetului, de a sugera sunetul.”


„Am vrut ca muzica să aibă textură şi ca graniţa dintre muzică şi sunet să fie difuză. Aşa că i-am spus lui Steve (Price, compozitorul) că nu vreau percuţie.” - spune Cuarón. „A fost o sarcină dificilă, pentru că a trebuit să redea acţiunea şi suspansul fără unele dintre instrumentele fundamentale care sunt folosite în mod convenţional la muzica de film. Aşa că a îmbinat sunete electronice cu instrumente acustice ca să redea ritmul, în lipsa percuţiei. După ce a găsit conceptul, i-a fost uşor să-l dezvolte.”

„A trebuit să redau intensitatea prin muzică în lipsa orchestrei tradiţionale.” - adaugă Price. „Asta mi-a dat libertatea să încerc o mulţime de lucruri şi mi-a permis să decid singur cum vreau să punctez acţiunea şi momentele emoţionale. Ceea ce admir la Alfonso este că îndrăzneşte să sfideze limitele şi te inspiră să experimentezi cu idei care nu ţi-ar fi trecut prin minte în alt context.”
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------
„Este un film realizat de un regizor excepţional, centrat pe o actriţă remarcabilă.” - spune Clooney. „Aduce în discuţie subiecte care rezonează cu majoritatea, deşi poate nu ne aşteptam la asta de la un film „din spaţiu”. E vorba despre a te împăca, de a-ţi conştientiza propria moarte... sau propria viaţă. Şi cred că va genera multe dezbateri.”

„Înainte să realizez acest film, nu ştiam că sunt capabilă de atât de mult, pe atâtea nivele: fizic, psihic şi emoţional.” - mărturiseşte Bullock. „A fost o transformare revelatoare. Sper ca cei care ne vor însoţi în această călătorie uluitoare să simtă o transformare după ce părăsesc sala de cinematograf.”

„Pot să spun că Gravity 3D: Misiune în Spaţiu este cel mai interesant proiect în care m-am implicat.” - spune David Heyman. „Povestea are atâtea faţete, iar oamenii au contribuit enorm ca să realizăm ceva cu adevărat unic. Este un film frumos, elegant, a cărui complexitate ne-a pus pe toţi la încercare, dar efortul nu este evident.”

Alfonso Cuarón conclude: „A fost o colaborare pe toate planurile în scopul de a îmbina diversele elemente de imagine, sunet şi interpretare actoricească nemaipomenită. Vrem ca publicul să ni se alăture în această călătorie... să împărtăşim experienţa de a pluti imponderabil în vastul, uluitorul şi înfricoşătorul cosmos.”