GRAVITY (2013)

Autor: Marcel Prost

Nota Cinemateca: 8,5/10 (Nota Laura: 8/10; Nota Marcel: 9/10)

Regia: Alfonso Cuarón
Gen: drama, SF, thriller

Morala: Daca ai probleme de echilibru, rau de inaltime sau de mare, ia-ti o punga de rezerva la tine.

Amanunte:

Show: 10/10
Arta: 8/10*
Poveste: 5/10
Buget: 80 milioane

As incepe prin a spune ce nu e filmul asta, sau la ce sa nu va asteptati.

Nu e "Odiseea Spatiala 2001", pentru ca nu are in spate nicio dilema morala, nicio angoasa metafizica. Seamana cu Odiseea doar prin "tacerea spatiului" si prin conditia vizuala impecabila.
Nu e "Avatar", pentru ca nu are extraterestri albastri. Pe de alta parte, toata actiunea din "Gravity" este extra-terestra, iar tehnica grafica e aceeasi cu cea din "Avatar"; altfel spus, Cuaron a asteptat patru ani pana cand Cameron a reusit performanta tehnologica din Avatar, ca apoi sa o imprumute.
Nu e "Solaris", pentru ca bizarul, misterul si inumanul lipsesc cu desavarsire din "Gravity"; dimpotriva, tot ce se intampla aici e strict uman, strict realist, pana la fizicalist.
Nu e "Prometheus", pentru ca scenariul nu e ridicol, desenele nu sunt supra-realiste si personajele nu fug de pe masa de operatie cu matzele pe afara.
Cea mai apropiata comparatie e "Apollo 13", ca idee, numai ca e mai tehnic si mai plin de suspans ca "Apollo".

Show: 10/10
Impecabil. Intregul film e o calatorie incredibila si catastrofala in afara Pamantului, cu stomacul in gat si cu mainile infipte in scaun; simti nevoia barelor de siguranta dintr-un roller-coaster, iar popcornul are tendinta sa iti stea de-a latul. Daca iti fixezi privirea pe ceva nepotrivit, te apuca dorul de fuga din sala...
Imaginea, unghiurile de filmare, nivelul de detaliu si dinamica sunt absolut incredibile, peste care se adauga sunetul... SUNETUL, doamnelor si domnilor, e musai sa fie dolby surround, cu bas profund si claritate, altfel un sfert din savoare se pierde. Practic nu vorbim de soundtrack, ci de o componenta organica; cum ar veni, nu e un cantec de privighetoare, ci e ragetul unui leu. Scopul lui nu e sa intregeasca senzatia de ansamblu, ci sa o determine, sa te faca sa simti un mare gol in stomac; alternarea tacerii complete cu basul vibrant si ceva zgomote nefiresti te scot un pic din lumea ta dar si de pe fix.

Arta: 8/10*
Am pus un asterisc la "Arta" pentru ca nu e orice fel de arta; filmul e, mai degraba, o opera de arta tehnologica. E arta vizuala ridicata la putere pentru ca e dureros de realista. E usor sa lasi spectatorul sa isi imagineze ce e dincolo de imagine, e mai greu sa il convingi ca ceea ce vede nu poate sta altfel. "Licentele" artisitice sunt minime iar lumea creata respecta cu strictete legile fizicii. Daca insa esti complet dependent de jocul actoricesc, s-ar putea sa nu numesti arta ceea ce se intampla in "Gravity". Replicile personajelor sunt mediocre si devin mai importante chestii de tipul respiratie, elasticitate, reflexe... Personajele sunt mai aproape de circ decat de teatru, si bine fac. Cand am intrat in sala imi era un pic frica de Sandra Bullock; cand am iesit, mi s-a parut cel mai bun film al ei, tocmai pentru ca rolul, desi personaj principal, se estompeaza in atmosfera.


Personajelor umane sunt mixte, ca in "Avatar": fetele filmate ale actorilor sunt atasate apoi unor corpuri virtuale; scenele de imponderabilitate sunt fie in intregime virtuale, fie sunt filmate in apa, iar Cuaron declara ca e primul si ultimul sau film unde actiunea se petrece in spatiu... I-o fi fost prea usor sa filmeze...

Detaliile cu care sunt desenate navele, costumele, instrumentarul sunt puse in valoare de lumina nefiltrata a soarelui, sau de cea reflectata de Pamant, lucru' al dracu de costisitor din punct de vedere grafic, pentru ca totul e virtual; nu cred sa existe vreo scena care sa contina obiecte reale. Tot ce vezi, pana si simplele pixuri care plutesc prin ISS, sunt obiecte virtuale. Faptul ca nu ai nicio clipa senzatia de artificial si nu vezi "shpanul" clasic constructiilor 3D mi se pare arta vecina cu vrajitoria. Gradul de detaliu este inuman.

Poveste: 5/10
Aproape ca nu exista poveste; sau asa ar fi trebuit. Din pacate insa, aflam cate ceva despre o depresie, o usoara tentativa de sinucidere si inca vreo doua-trei chestii carora le statea mai bine lipsa. E un thriller fara poveste, dar o sa vedeti ca nici nu trebuie. Daca s-ar fi amestecat vreo povestioara de dragoste sau eroism, ar fi distras atentia de la subiect si era mai mare pacatul. Atat cat e, desi se putea si mai putin, e foarte decenta. Nota de trecere.

Buget: 80 milioane dolari
80 de milioane cheltuite cu cap; banuiesc ca multi s-au dus la desenatori si programatori, si bine au facut. Statiile grafice si softul au venit direct de la James Cameron, iar banetul acopera munca, in cea mai mare parte.