Regia: Chris Renaud si Pierre Coffin
Gen: animatie, comedie
Morala Laura si Marcel, gandita la unison: Cine n-are minion, sa-si cumpere!!!
E genul de film la care te poti duce de doua-trei ori, fără probleme.
După grămezi de filme cu monstri, strigoi, distrugatori de rasa, specia sau planeta, Despicable Me 2 vine ca un pahar de apa rece, vara. Personajele sunt foarte simpatice, chiar si cele "negative"; nu stai nicio clipa in tensiune, știi cumva de la început ca totul va fi bine si placut. Simți ca toate "problemele" sunt rezolvabile, ești doar curios cum si te pregatesti de ce e mai haios.
Chiar dacă povestea e clasica, minionii cei nelipsiti dau sarea si piperul; nu m-ar mira o campanie sănătoasă de jucarii, abtibilduri si tot restul cu personajul asta colectiv. Dacă Romania ar fi invadata mâine de minionii din Despicable Me 2, m-as simți in largul meu. Pe langa ca sunt unisex si trăiesc in lumea lor după regulile proprii, au un grad de nebunie, zapaceala si ironie in replici si in gesturi care ii califica drept cel mai placut personaj secundar de anul asta.
Minionii au si un pic de initiativa; nu cine știe ce, dar suficientă cât sa declanseze micro-scene care țin un nivel sănătos de endorfine, de la urmăriri pe cont propriu pana la petreceri monstru si destrabalari cu inghetata. Fata de Despicable Me 1, acum minionii sunt mult mai relaxati. Gru s-a schimbat radical dintr-un sef indiferent si autoritar intr-un lider carismatic si intelegator, ca un parinte; minionii nu mai sunt "jertfiti" pe altarul stiintei si tehnologiei, ci ajutati, salvati, respectati etc.. Ce își fac cu mana lor e alta discutie, insa violenta asta intra-specifica e in limitele de sănătate mintala.
Cumva, Despicable Me 2 reuseste sa creeze spectatorului o nevoie neasteptata: aceea de a avea un minion, fie el si talamb sau mov... Ar fi păcat sa nu apară figurine cu ei, s-ar face bani buni.
Filmul merita vazut, cu toată increderea. Multumim, Ro Image (pentru o ora si jumatate de amuzament) si Nestle (delicioasa inghetata Nirvana).
