Când neobositul Marian Iuga de la FilmSinopsis a venit cu propunerea săptămânii Hitchcock în blogosfera cinefilă, ideea a fost întâmpinată cu mult entuziasm și dăruire. Penelurile au lucrat la foc continuu și fiecare dintre noi a încercat să contribuie cu ceva, fie că vorbim de recenzii, fotografii, apariții cameo, citate sau interviuri acordate de-a lungul vremii de către Maestrul Suspansului.
Acum, la vreme de concluzii, mă declar deosebit de încântată de rezultat. Îl felicit pe Marian pentru inițiativă și contribuție, dar și pe toți ceilalți care au ales să se implice. Acest lucru ne-a ajutat nu numai în descoperirea unor lucruri noi despre Hitchcock (la nivel personal și profesional), cât și la consolidarea grupului de bloggeri cinefili din care, cu deosebită mândrie, fac și eu parte.
S-a scris mult despre filmele lui și, pentru a evita un articol lung și, posibil, plictisitor, vă prezint astăzi recenziile scrise pe marginea filmelor realizate până în anii '50. Iată ce minunății au rodit colegii mei de blogosferă, și ei la fel de minunați:
THE LODGER (1927)
Jovi:
”The Lodger (Chiriasul) nu este primul său film, dar este cel pe care Hitchcock l-a considerat ca primul său film de suspans. Este și cel mai bun dintre filmele mute ale lui Hitchcock, și în plus aparține sub-genului filmelor despre Jack the Ripper, fiind realizat la o dată în care cazul real era încă prezent în memoria vie a multor londonezi. Și este un film remarcabil în genul său. ”
....
”Povestea este situată într-o Londră învăluită în ceață, scena de predilecție a multor filme din perioada britanică a maestrului. Povestea este destul de liniară și lipsită aparent de suspans și complexitate, incluzând în premiera la Hitchcock figura barbatului a cărui comportare nenormativă îl face să fie suspectul numărul unu al unor crime de care nu este vinovat, și a femeii care acordă din instinct și în pofida tuturor aparențelor înșelătoare deplină încredere și înclinație romantică junelui cu probleme”.
(Articol disponibil aici)
SABOTAGE (1936)
Marian Iuga:
”Prin Sabotage, Hitchcock a construit în stilul caracteristic o atmosferă tensionată, o atmosferă apăsătoare sugerată evident printr-un ceas şi o oră anume care aduce nenorocire. Personajul principal masculin din film este prins din nou între datorie şi iubire şi, ca de obicei, alege varianta inimii. De cealaltă parte, personajul feminin este construit diferit faţă de altă dată, imaginea seducţiei fiind înlocuită cu cea de mamă/soră şi soţie fidelă unui soţ care nu-i oferă decât acoperiş dar nici nu îi cere nimic”. (Articol disponibil aici)
YOUNG AND INNOCENT (1937)
Dan de la filme-carti.ro:
”Lansat în 1937, Young and Innocent pare că este strivit pe lista de filme a lui Hitchcock între The 39 Steps și Sabotage pe de o parte și The Lady Vanishes și Rebecca din anii imediat următori. Cu acest film, Hitchcock pare să fi dorit să facă un divertisment ușor dintr-o melodramă polițistă foarte britanică și probabil că a reușit atât de bine, încât filmul este aproape uitat astazi, deși a avut succes la vremea lui. O dovadă a succesului din anii ’30 este și cronica originală din New York Times – filmul ajunsese în America și Hitchcock parea să-și pregăteasca saltul peste ocean, care avea să-l propulseze în câțiva ani pe piedestalul de maestru suprem al suspense-ului din Hollywood”.
...
”Pentru ochii spectatorului de astăzi, filmul are destul de multe lacune. Daca stai să te gândești un minut la acțiune, îți apar evidente câteva găuri imense în logica poveștii criminale – o scenă de început care pregătește fundalul crimei nu se leagă deloc cu restul filmului, mobilul asasinării unei vedete de cinema pe o plajă pustie nu ne este dezvăluit niciodată, iar toată intriga și urmăririle care ocupă cea mai mare parte din timpul de proiecție se bazează pe o piesă de îmbrăcăminte pe care orice criminal cu mintea la cap ar fi distrus-o după comiterea crimei, dar aici el alege să o vândă sau să o facă cadou, construind prin propiile sale fapte pista care duce în final la capturare”.(Articol disponibil aici)
THE LADY VANISHES (1938)
Deși îl consider un film reușit pentru acea vreme, iată și o altă părere:
-Dan de la filmecarti.ro:
”The Lady Vanishes, unul dintre ultimele filme ale lui Hitchcock înainte de a trece oceanul și de a-și începe cariera sa americană, era unul dintre filmele preferate ale lui Francois Truffaut. În cartea sa de dialoguri cu Hitchcock, Truffaut mărturisește că, atunci când era prezentat în Paris îl vedea câteodată de două ori pe săptămână și că îl cunoaște pe de rost. Cu tot respectul datorat lui Truffaut și desigur lui Hitchcock, eu nu îi împărtașesc entuziasmul. Filmul acesta relansat comercial la începutul anului 2008, la 70 de ani de la premieră, și pe care l-am revazut cu mari speranțe m-a dezamăgit”.
.....
”Între idee și realizare în acest film este însă o mare diferență, netipică lui Hitchcock. În afara actorilor principali .... restul distribuției se complace într-un joc șablonard și uneori înțepenit. Umorul este fie bazat pe stereotipe naționale, fie extrem de britanic și eu cel putin nu l-am gustat, și lipseste și acea scena memorabila de suspans, din care, în filmele lui Hitchcock, ne este servita cel puțin una. Excepțiile trecerii paralele a două trenuri cu eroul suspendat între ele, sau masa de vagon-restaurant filmată prin pahare supradimensionate pentru a sublinia efectul vizual sunt două perle prea scurte de câteva secunde fiecare, prea neînsemnate în estetica filmului. Suntem, în schimb, serviți cu un final extrem de tras de păr, în care o scenă de împușcături concurează pentru una dintre cele mai slabe scene ale genului pe care mi le amintesc. Un alt personaj, ofiter nazist sau ceva de genul acesta este uitat în vagon cu un pistol în mână, în care se afla cel puțin un cartuș, la trecerea victorioasă a frontierei”.
Maria:
”Rebecca, la fel ca toate filmele maestrului, este plin de suspans și teroare psihologică, având, însă, în plus accente de melodramă și o doză mai mare de romantism față de restul producțiilor. Fiind printre primele filme ale regizorului, mai exact al 5-lea, poate că nu se ridică la nivelul capodoperelor ce au urmat, dar pentru mine a rămas tot timpul printre preferatele mele, asta și datorită adaptării romanului, care, cu toate că păstrează atmosfera și firul narativ aproape fidel, are două modificări majore, care aduc un plus de mister poveștii”.
.......
”Primul film al lui Hitchcock în America, Rebecca, a fost un succes de box office, dar și un succes la critici, având 11 nominalizări Oscar în 1941, dintre care a câștigat două, pentru cel mai bun film și pentru cea mai bună imagine”. (Articol disponibil aici)
Corina
”După cum ştim deja, tema familiei e adânc înrădăcinată în filmele lui Hitchcock, cum e, de altfel, şi ideea de dezgust şi decadenţă. Şi cam totul e atins de această mizerie, nici familia, ca nucelu social, nu-şi poate păstra inocenţa: asaltată de forţe malefice din exterior, ea generează, prin ea însăşi, dinspre interior, zvâcniri ucigaşe”.
...
”Pentru mine filmul ăsta a fost o provocare şi un adevărat tur de forţă. Mi-a plăcut enorm să descopăr acea imagine a familiei care produce, în curgerea ei lină, celemai violente tensiuni în individ. Şi tocmai acea linişte de deasupra clocotului provoacă fiori. În Shadow of a Doubt, familia cu a ei aureolă strălucitoare pare o apă liniştită şi călduţă; doar că ea se tranformă prea uşor într-o mlaştină de dorinţe refulate care hrănesc demoni aproape imposibil de exorcizat. Şi am văzut şi eu, adevărată oroare a filmuluie chiar ideea de familie americană tipică”.(Articol disponibil aici)
NOTORIOUS (1946)
”Filmul ăsta conţine 119 prim-planuri din care 72 sunt prim-planuri extreme. Deci, îl putem numi cumva un exerciţiu al close-up-urilor. Faptul că Hitchcock se concentrează atât de mult pe acest tip de scene şi mai mult decât atât, pe chipul personajelor, aduce cu sine o anumită nostalgie după vechiul Hollywood al filmelor mute în care faţa era un univers în sine, plin de posibilităţi şi nu doar un instrument de producere a sunetului. Există la Hitchcock şi o fascinaţie a obiectului. În acest caz cheia, sticla de vin şi, nu în ultimul rând, renumita ceaşcă de cafea. Şi pentru ca obiectul (cunoscut la el sub denumirea de MacGuffin, un fel de stand-in, oglindă a ceea ce ar putea fi catalizatorul întregii poveşti) să nu preia toată puterea, Hitchcock apelează la această focusare pe chipul personajelor, pentru a-şi face eroina un obiect la fel de preţios în dezvoltarea istorică a filmului său”.
....
”Notorious e o altă expresie a multor obsesii care l-au bântuit pe Hitchcock de-a lungul carierei sale: femeia fatală care radiază un magnetism irezistibil, transferul de vină între indivizi, ambiguitatea dintre vină şi inocenţă, toate astea înglobate într-o poveste incredibil de bine spusă”.(Articol disponibil aici).
Adriana Zăvoi ne introduce foarte bine în atmosfera filmului, o recenzie deosebită:
”V-a ținut vreodată cineva o lecție despre crimă? Cum să faceți din asta o artă, o adevărată capodoperă? Cum să vă apropiați cu pași țepeni și siguri de victimă, să îi înfășurați funia în jurul gîtului, să strîngeți cu putere pînă cînd simțiți că vă cedează brațele și cînd să lăsați trupul fără viață să alunece pe podea? Dar nu asta contează cel mai mult. Ci felul în care aranjați decorul, cum prezentați evenimentul, postura dumneavoastră care trebuie să fie perfectă, ușoara bătaie de joc pe care o afișați în colțul gurii, astfel încît nimeni să nu bănuiască nimic. Mortul trebuie ascuns într-un loc în care poate fi descoperit oricînd, iar provocarea va fi și mai mare, pentru că va trebui să acoperiți totul cu purtarea dumneavoastră naturală. Vă avertizez că nu este atît de ușor precum pare și vă vorbesc din experiența pe care am dobîndit-o în fața ecranului cu ajutorul maestrului Alfred Hitchcock”. (Articol disponibil aici)
Preferatul lui Marian Iuga:
”Rope se prezintă aproape ca o piesă de teatru. Acţiunea se petrece mai mereu în aceeaşi locaţie, iar cadrele sunt foarte lungi (foarte rar se observă când o tăierile realizate de regizor). Această tehnică deosebită permite o libertate mai mare personajelor, care pot astfel să se dueleze verbal în linişte. Pe lângă inovaţiile tehnice, Hitchcock şochează prin prezenţa homosexualităţii, niciodată confirmată, dar sugerată prin mai multe lucruri şi prin perspectiva asupra crimei – „A crime for most, a privilege for some”. (Articol disponibil aici).
