In spatele ecranului - Rock of Ages (2012) - Note de productie

Stimați cinefili,

Mărturisesc că Rock of Ages e departe de ce mi-aș fi dorit să fie, iar motivul articolului de față e dat, mai degrabă, de curiozitatea de a afla câteva lucruri inedite din spatele marelui ecran. În ciuda scenariului subțire asemenea unui șpriț de vară și a unor glume care mi-au stârnit prea multe zâmbete, au fost și câteva faze drăguțe pe care le-am primit cu bucurie. Dar, mai presus de orice, a fost o stare amețitor de plăcută creată de propriile-mi amintiri...Căci mintea și sufletul vibrau nu la ceea ce vedeau pe ecran, ci la gânduri jucăuș-nostalgice printre acorduri de rock...

Odată cu acest articol am aflat lucruri interesante: nu mi-ar fi trecut niciodată prin cap că Tom Cruise ar putea avea un ambitus de 4 octave sau că Alec Baldwin și-a ”închis radioul” de prin anii '80, având o preferință clară spre muzică clasică. Lectură plăcută!

***

Musicalul de succes de pe Broadway ajunge acum pe marele ecran, în regia lui Adam Shankman, care este şi producător executiv. Shankman, care a crescut în Los Angeles, s-a simţit ca acasă pe platouri. "Tata era impresar în industria muzicală şi avea biroul pe Strip," spune el. "Am cunoscut mulţi artişti. Făceam coregrafia videoclipurilor muzicale în 1987, aşa că era o lume pe care o înţelegeam şi o iubeam, de aceea n-am putut refuza ocazia de a da timpul înapoi."

Esenţa filmului e o clasică poveste de iubire, împletită cu clasicele, tipic hollywoodienele visuri de faimă. Sora lui Shankman şi producătoarea asociată, Jennifer Gibgot, elaborează: "Ca atâţia oameni din L.A., tinerii îndrăgostiţi din Rock pentru totdeauna au venit aici sperând să dea marea lovitură şi crezând că va fi uşor. Dar se dovedeşte că e mult mai greu decât credeau să persevereze pe calea asta, să continue să creadă în ideile care i-au atras aici."

Filmul arată şi o altă faţă a monedei: ce însemna să obţii faima şi bogăţia de care profitau trupele glam ale anilor '80 fără jenă sau inhibiţie. Producătorul Garrett Gran, născut şi crescut în Los Angeles, care a copilărit cu muzica aceasta şi idolatrizând aceşti artişti, accentuează ideea: "Era important să înfăţişăm perioada într-un mod autentic, să surprindem tonul, atmosfera, cât mai mult cu putinţă, ca să putem aduce un omagiu autentic starurilor rock... Nu, de fapt zeilor rock ai acelei generaţii."

Regizorul Adam Shankman

Julianne Hough şi Diego Boneta joacă rolul tinerilor cu ambiţii de vedetă, aflaţi în centrul intrigii. Alături de ei, o distribuţie de staruri, printre care Alec Baldwin, Russell Brand, Paul Giamatti, Mary J. Blige, Malin Akerman şi Catherine Zeta-Jones. În rolul zeului rock, solistul vocal al trupei Arsenal, Stacee Jaxx, îl vedem pe Tom Cruise.

Pentru Shankman, aventura a început când a fost să vadă musicalul Rock pentru totdeauna. Iată cum îşi aminteşte: "Publicul se distra mai bine decat la orice alt spectacol pe care l-am vazut. Toţi ştiau versurile tuturor cântecelor şi se ridicaseră de pe scaune, cântând alături de actori şi distrându-se mai bine ca niciodată. Entuziasmul şi emoţia lor pură m-au convins să fac un film."

Totuşi, acesta n-a fost unicul motiv pentru a recrea acea epocă. "M-am gândit că ar fi o provocare interesantă: să fac un film inspirat dintr-un musical, dar un film la care băieţii îşi vor târî iubitele, nu invers."

Julianne Hough a fost distribuită în rolul naivei Sherrie care aterizează în epicentrul rock ‘n’ roll-ului. "Vrea doar să realizeze ceva în viaţă, chiar dacă nu va ajunge marea vedetă a rockului. Vrea să fie în această lume, să simtă emoţia şi energia unui oraş ca ăsta. Asta o face să se simtă plină de viaţă." Înainte de a o distribui pe Hough în Rock pentru totdeauna, Shankman avusese ocazia să regizeze clipul pentru cel mai nou album al ei. "Julianne m-a impresionat," spune el. "Are o relaţie incredibilă cu camera, iar frumuseţea şi talentul său sunt foarte vizibile şi puse în valoare."

Deşi e plină de speranţă când ajunge în oraş, Sherrie este trezită imediat la cruda realitate. Totuşi, dezamăgirea nu durează mult, deoarece e salvată de un tânăr fermecător, Drew Boley, care îi oferă exact ceea ce-i trebuia cel mai mult: o slujbă. Diego Boneta a câştigat rolul lui Drew după audiţii naţionale. "Am văzut sute de actori pentru Drew," spune Shankman. "Înregistrarea audiţiei lui Diego a apărut pe site-ul meu de casting şi, după ce am văzut-o, am avut o intuiţie. Am sunat-o pe Jennifer şi i-am spus: ‘Cred că am găsit actorul. Mă uit chiar acum la el.'"

Gibgot îşi aminteşte: "L-am chemat pe Diego şi, din clipa în care a intrat pe uşă, eu şi Adam ne-am uitat unul la celălalt şi ne-am spus: ăsta e Drew."

Ca artişti devotaţi, în plină ascensiune, nu le-a fost greu nici lui Hough, nici lui Boneta să înţeleagă visurile şi speranţele personajelor lor." "Sherrie şi Drew se află în L.A. din acelaşi motiv, practic au acelaşi ţel, aşa că se înţeleg imediat, stabilesc o conexiune instantanee," spune Boneta. "La început, se ajută reciproc la muncă, dar între ei există o atracţie evidentă şi de acolo porneşte totul."

Stacee Jaxx e zeul rockului cu care orice femeie visează să ajungă în pat. Solistul vocal al trupei Arsenal, Stacee este la un moment de cotitură în viaţa sa personală şi profesională. E pe punctul de a începe o carieră solo, iar ultimul său concert cu trupa este la The Bourbon Room. Într-un fel, este o revenire acasă, clubul fiind cel în care debutase în tinereţe. Dar poate că faima şi averea fuseseră câştigate prea uşor de solist care, după ani de desfrâu, se transformase într-un ins blazat, îmbibat în alcool, pe care nu se mai putea conta nici măcar pentru a apărea la propriile sale concerte.

Distribuirea rolului lui Stacee Jaxx s-a dovedit a fi un fel de accident fericit. "Îmi spuneam mie însumi că ar fi cool dacă am convinge pe unul dintre cele mai rasunatoare nume de la Hollywood să joace acest rol," spune Shankman. "Şi norocul mi l-a scos în cale pe Tom Cruise. I-am spus că regizam filmul, că era un musical şi că voiam să-i propun rolul acesta. A zis: 'Eşti serios?'. I-am spus că da, apoi i l-am descris pe Stacee şi personajul l-a distrat. În clipa următoare regizam un musical cu Tom Cruise."

Pentru a juca acest rol, Cruise a suferit o transformare completă, iar regizorul i-a admirat eforturile. "Din momentul în care a semnat contractul, Tom a început să exerseze cu un profesor de muzică incredibil de bun, Ron Anderson. Îmi amintesc când l-am auzit cântând prima dată. Are un surprinzător ambitus de patru octave. Am aflat apoi că printre strămoşii lui se numără şi cântăreţi de operă, aşa că probabil are înclinaţie naturală spre muzică, numai că nimeni nu i-a mai cerut să cânte până acum. Bănuiesc că sunt pur şi simplu norocosul recipient al acestei revelaţii."

Jurnalista care-i da replica controversatului rock star este interpretată de Malin Akerman, care declara: "Constance vine la The Bourbon să-l intervieveze pe Stacee Jaxx, care e la un pas de a deveni un artist de mâna a doua, după ce, la începutul carierei fusese unul dintre cei mai apreciati rockeri ai perioadei. Constance crezuse cu adevărat în el, aşa că e frustrată de abandonul lui. Cât despre Stacee, e clar că n-a mai întâlnit până atunci o femeie care să-i ţină piept, atitudine care îl intrigă, îi trezeşte interesul, dar îl şi nedumereşte. Dar atunci când ea încearcă să-i smulgă adevărul, lucrurile nu-i ies chiar aşa cum plănuise."

Viaţa rock ‘n’ roll nu-i e complet străină actriţei, care e căsătorită cu un toboşar şi care, la rându-i, a făcut parte dintr-o trupă rock. "Niciodată până acum n-am îmbinat actoria cu muzica şi nici n-am avut atâtea elemente de coregrafie, dar fiecare cântec avea atâta sens că nu mi-a fost greu să-mi găsesc ritmul şi cred că am cântat onorabil."

"Când ne-am întâlnit cu Malin, ea venise complet pregătită," spune Garrett Grant. "Purta ochelari, un costum sobru... A primit rolul pe loc. Nu s-a străduit să fie nostim, umorul a rezultat natural din interpretarea ei. Iar când a trebuit să filmăm, şi-a jucat rolul absolut perfect."

Interviul cu Constance este aranjat de impresarul lui Jaxx, Paul Gill, care se străduieşte să ţină sub control imaginea clientului său prea puţin cooperant, dar care nu acţionează neapărat în interesul lui Stacee.

Totuşi, Paul Giamatti se exprimă ceva mai direct. "E o haimana slinoasă şi manipulatoare, care urmăreşte numai să stoarcă bani de la artiştii pe care îi reprezintă," declară actorul. "El şi Stacee au o relaţie disfuncţională în cel mai înalt grad. Poate că Stacee e un monstru, dar Paul l-a creat, iar acum monstrul îl îngrozeşte. E o asociere destul de maladivă."

"Paul Giamatti a fost în fruntea listei noastre pentru posibili interpreţi ai impresarului, aşa că am fost încântaţi când a acceptat," spune Gigbot. "A luat textul şi a scos ceva mult mai bun decât ne-am imaginat vreodată că ar putea fi."

Gill e interesat numai de bani şi ştie că ultimul concert Arsenal, care depinde complet de dispoziţia lui Stacee, poate să facă furori sau să distrugă definitiv clubul The Bourbon Room. Şi totuşi, el continuă să nu vadă decât banii, în ciuda rugăminţilor disperate ale proprietarului clubului, interpretat de Alec Baldwin.

"Alec mi-e prieten, aşa că am fost încântat să-l am alături în film," spune Shankman. "Am avut şansa să regizez un film în care el cântă şi dansează, şi e absolut fenomenal."

Baldwin a găsit o abordare unică pentru personajul său. "Muzica este viaţa lui Dennis Dupree. Rock ‘n’ roll-ul este religia sa, iar The Bourbon Room e templul său, aşa că el e acolo un fel de preot, cred." Actorul, cunoscut pentru preferinţa sa pentru muzica clasică, nu pentru rock, a reuşit să fie deschis la minte. "Cam în anii '80, am încetat să mai ascult muzică la radio" spune el ironic. "Dar acea perioadă are la fel de multă muzică bună ca oricare alta şi a fost nostim să o ascult din nou, graţie acestui personaj."

Cel mai bun prieten al lui Dupree, inginerul de sunet al clubului, este Lonny, interpretat de comicul şi actorul Russell Brand. Iată ce spune Baldwin despre partenerul său de pe ecran: "Nimic nu m-ar fi putut pregăti pentru umorul, isteţimea şi vivacitatea lui Russel."

"Lonny reprezintă spiritul rockului, ca esenţă de libertate şi schimbare," spune Brand despre personajul său. "Russell a fost practic singurul om la care ne-am gândit pentru acest rol," admite Shankman. "E nebun de legat şi îl ador. Este comic datorită imprevizibilităţii şi genialităţii sale."

Cei doi furnizează mare parte din momentele comice ale filmului, mare parte din ele iniţiate de Brand care spune că Baldwin n-a ezitat nicio clipă să se alăture improvizaţiilor sale. "Alec a fost foarte fericit să susţină toate improvizaţiile mele, ba chiar m-a încurajat. Este carismatic, autoritar şi jucăuş. Pentru mine, e ca un cavaler britanic foarte tetral. În plus, are o rezervă incredibilă de anecdote şi o sclipire în ochi absolut cuceritoare."

Hotărâţi să menţină clubul pe linia de plutire, Dennis şi Lonny au şi alte probleme pe lângă neseriozitatea lui Stacee Jaxx. Patricia Whitmore, soţia primarului, a declarat război Sunset Strip-ului, iar prima bătălie se dă pentru The Bourbon Room. Personajul nu apare pe scenă în musical, ci doar în film.

"Am creat rolul soţiei primarului pentru a reanaliza cenzura culturală din acea perioadă," spune Shankman.

Catherine Zeta-Jones a primit rolul personajului negativ din acest film. "Cred că, pentru Patricia Whitmore rolul ei, de primă doamnă a Los Angeles-ului e mult mai important decât misiunea soţului ei, primarul. Nu există nicio îndoială cine dictează în acea familie," sugerează actriţa. "E o activistă directă, care consideră că rock ‘n’ roll-ul e o muzică satanică, aşa că începe o campanie pentru a curăţa ceea ce, în opinia ei, este mizeria care mânjeşte străzile oraşului său: muzica rock."

Actriţa n-a avut nevoie să citească scenariul, pentru a accepta rolul. "Când m-a sunat Adam, l-am întrebat numai când începem. Ştiam că va fi fenomenal şi trebuia să mă implic." "Patricia este o femeie puternică, aşa că ne trebuia o actriţă cu o prezenţă scenică impresionantă. Catherine în acest rol e fost un vis devenit realitate, pentru mine," spune Shankman.

Pentru a adăuga o subtilă notă de autenticitate filmului, realizatorii au invitat mai mulţi cântăreţi—mulţi dintre ei autori ai cântecelor de pe coloana sonoră— dar şi actori de teatru, pentru scurte apariţii în film. Printre aceştia: Nuno Bettencourt de la Extreme; Joel Hoekstra de la Night Ranger; Debbie Gibson; Sebastian Bach de la Skid Row; Kevin Cronin; mai mulţi actori din versiunea pentru scenă a filmului "Rock of Ages", printre care şi Constantine Maroulis; precum şi actorul de la "Saturday Night Live", Will Forte.

"Avem o distribuţie de excepţie," declară Shankman. "Mereu începi cu distribuţia ideală, dar noi am avut norocul să ii contractăm pe toţi cei de pe listă. Am fost realmente binecuvântaţi."

Filmările la un musical pot fi foarte dificile, aşa că ajută când pasiunea se împleteşte cu munca. Adam Shankman era devotat ideii de a aduce un omagiu muzicii care nu e numai hard rock, ci conţine şi selecţii din muzica pop a anilor '80, precum şi câteva hituri rock clasice. "Este muzica pe care oamenii o cunosc şi care nu le trezeşte numai nostalgie, ci şi o nouă apreciere a acelui gen."

Regizorul a fost convins de la bun început că muzica filmului Rock pentru totdeauna îi va servi ca o hartă şi îl va orienta în direcţia cea bună. Filmul conţine piese precum "Pour Some Sugar On Me" a lui Def Leppard, "We’re Not Gonna Take It" a lui Twisted Sister, "Don’t Stop Believin’", precum şi balade rock ca "I Wanna Know What Love Is", "Every Rose Has Its Thorn" a lui Poison şi "Can’t Fight This Feeling" a lui REO Speedwagon.