Angela de la Anzhela Movies e o cinefilă tare dragă mie! Are ea o dulceață seducătoare și o puritate pe care sper să nu și-o piardă pe parcursul vieții. De la recenzia făcută în calitate de invitat (The Conspirator, disponibilă aici) și până la cea de astăzi, s-a întâmplat ceva firesc: ne-am întâlnit și în offline, am schimbat impresii, am dezbătut, ne-am cunoscut mai bine.
Angela vine astăzi cu un articol deosebit, la care a muncit foarte mult: 20 de filme legate de vis sau de subconștient, dispuse nu în funcție de preferințe, ci în ordine inversă cronologic. Desigur, lista este deschisă și oricine o poate completa în comentarii. Până atunci, vă las în compania propunerilor Angelei, cu o tonă de felicitări din partea mea! A depus mult efort în zămislirea acestui articol, iar rezultatul este unul pe măsură. Sunt tare mândră că l-a dedicat Cinematecii!
***
Pentru că m-am simțit atât de bine la Cinemateca Trisk, am hotărât să revin în aceeași calitate de musafir. Cum avem în comun apartenența aceleiași comunități de cinefili și imi este tare drag de tine, am vrut că de data asta să fac ceva special pentru audiența Cinematecii, vrând să-ți mulțumesc astfel pentru că mă găzduiești. Cititorilor insomniaci le spun sa ia aminte! Le-am pregătit o listă cu douăzeci de filme la care nu recomand să adoarmă, filme în care visul primește rolul principal. Am observat o temă comună în mai multe producții și îndrăznesc să disec câteva dintre acestea pentru a vi le propune vizionării în cazul (ne)fericit în care s-au omis. Lista rămâne deschisă și rog că în cazul în care am ratat ceva, să mă mustrați în comentarii și să supuneți atenției titlul. Somnambuli, visători, realiști, insomniaci sau nu, filmul este o terapie bună pentru orice afecțiune, așa că nu-mi rămâne decât să vă invit într-o călătorie spre subconștient…
1. Intruders (2011)
O dezamăgire grosolană. “Intruders” se axează mai mult pe tema coșmarului și pe modul în care acesta poate prinde viață, dacă îi dăm voie. Singura scenă demnă de menționat, apare undeva spre sfârșit și înfățișează un sanctuar imaginar prin care se încearcă păstrarea legăturii cu exteriorul. Cineastul nominalizat la Oscar, Juan Carlos Fresnadillo, nu a reușit să impresioneze, deși poate ar fi trebuit să-l scuzăm pentru că s-a justificat prin declarația că filmul a fost o provocare, dată fiind structura duală prin care trebuia să întrepătrundă două povești diferite. Pe scurt, filmul întretaie experiențele a două familii. În Anglia, o fetiţă are vise terifiante despre un demon care îi ameninţă familia, iar în Spania, o mamă îşi apără fiul de un străin fara chip.
2. Inception (2010)
Este incontestabil ceea ce Nolan reușește să facă cu filmele sale, la fel cum este inutil să te răzvrătești împotriva a ceea ce Inception (al cincilea film al regizorului intrat în top 250 IMDB) a oferit audienței prin viziunea creatorului sau. O emblemă pentru tema listei, Inception a fost una dintre cele mai secretoase producții. Nu se știa mai nimic despre film înainte de lansare, astfel că, odată răspândit primul promo, lucrurile s-au clarificat puțin. Poți să implantezi în mintea cuiva o idee, în timp ce acesta doarme? Infractorul, Leonardo di Caprio, este “specialized in a very specific type of security”, un individ care fură informații secrete din memoria cuiva, în timp ce persoana respectivă este în stare de somn. Actorului i se alătură patru nominalizați ai premiilor Oscar, Tom Berenger, Pete Postlethwaite, Ken Watanabe, Ellen Page și doi laureați ai râvnitei statuete, respectiv Michael Caine și Marion Cotillard.
3. Insidious (2010)
Părerea mea umilă îl recomandă drept una dintre cele mai bune producții horror independete ale anului 2010. Mi-a plăcut extraordinar de mult faptul că regizorul a evitat clișeele, acesta facând o listă a lor pentru a se lipsi de ele în scrierea subiectului. Din nou lumea visului, de data asta într-o ipostază mai întunecată pentru care se oferă explicația bazată pe tema mistică a proiecției astrale. Un cuplu recent mutat într-o casa, începe să experimenteze evenimente din ce în ce mai bizare. Înainte de a apuca să ia masuri, fiul lor Dalton cade pradă unei stări de letargie, în urma unei lovituri la cap. Dupa ce apelează la diverși specialisti, află că mintea fiului lor este captivă în tarâmul numit The Further. Cei carora le-a placut filmul, vreau sa le dau o veste bună: s-a programat pentru 2013 un sequel.
4. Ink (2009)
Foarte bun, foarte bine cotat, foarte... recomandabil. Tema visului îmbraca aici valențe horror, pe măsură ce suntem transportați în două lumi la care nu am avut acces până acum: locul unde se intersecteaza conștientul cu subconștientul. În timp ce dormim, două forțe (binele și raul) invizibile își dispută supremația. John și Emma, tată și fiica, sunt aruncați în războiul entităților, într-un univers fantastic. Separați, cei doi trebuie să lupte individual pentru sufletul lui John și viata Emmei, înainte de a rămâne captiva unui coșmar permanent. Filmul a fost comparat cu filmele culte Brazil, Donnie Darko, The Matrix, Dark City sau Pan's Labyrinth.
5. Bi-mong/Dream (2008)
Film coreean pe care recunosc că nu l-am văzut, singurul din lista încropită de mine rămas nevizionat. În baza căutarilor întreprinse de mine, l-am descoperit și se prezintă interesant. Jin, personajul principal se trezește dintr-un vis unde a cauzat un accident auto și se trezeste doar pentru a descoperi că tot ce a visat a fost adevărat. Poliția suspectează o femeie pe nume Ran, deși aceasta neagă orice acuzație. Alibiul său este că, în momentul producerii incidentului, ea dormea. Legăturile se vor desface piesă cu piesă. Cel puțin așa ni se promite.
Remake al unui remake… Da, este posibil dacă ținem cont de faptul că “The Invasion” este a patra adaptare a romanului cu același nume din 1955, scris de Jack Finney. Diferențele sunt, totuși, considerabile. Mi-a plăcut că s-a insistat mai mult pe ideea de a sta treaz, protagonista principală fiind conștientă că, odată adormită, va deveni victima unei posesiuni de origine extraterestră. Poate doar protagoniștii ar fi putut face diferența și scenariul adaptat la modernitate. Deși în rolurile principale intră doi actori bine cotați, Nicole Kidman și Daniel Craig, asta nu a ajutat filmul câtuși de puțin. Personal m-a mulțumit, dar știu că era loc de mai bine.
7. Paprika (2006)
Fundația pentru Cercetări Psihiatrice a creat o mașinărie ce oferă oamenilor posibilitatea de a-și înregistra și, ulterior, viziona visele. Atunci când dispozitivul este furat și folosit cu scopul de a se pătrunde în mințile oamenilor pentru a folosi împotriva lor propriile vise, echilibrul omenirii este amenințat. Atsuko, unul dintre inventatorii tehnologiei, este ajutat de alter-egoul său Paprika și de un ofițer de poliție să stopeze nebunia iscată. O aventură animată care îmbină armonios realitatea cu lumea visului, personajele punând la îndoială limitele științei. Însuși Christopher Nolan a declarat că animația a fost sursă de inspirație pentru mult aclamatul Inception.
8. The Science of Sleep (2006)
„The Science of Sleep” este un film jovial și încântător. Mai degrabă, pare o joacă cinematografică. Vă spun că în rolul principal este Gael Garcia Bernal, un talent confirmat și apreciat, de origine mexicana. Acesta îl înfățișeaza pe Stéphane Miroux. Plictisit și încărcat de monotonie, o cunoaște pe vecina lui de care se îndrăgostește. Nereușind să o cucereasca cu ușurință, se refugiază în vise.
9. MirrorMask (2005)
Pentru iubitorii filmelor fantastice, MirrorMask este o adevărată desfătare: multă aventură, colorit spectaculos, creaturi bizare și oameni mascați. Componentă a unei trupe de circ, Helena, o fată în vârstă de cincisprezce ani, speră ca într-o zi să-și trăiască propria viață. În urma unei dispute avute cu mama sa, aceasta se îmbolnăvește, Helena învinovățindu-se pentru nesăbuința de a-și fi strigat dorința. În ajunul operației, micuța cade într-un vis puternic și ajunge într-un tinut dominat de două regine diferite. Una dintre regine, cea Albă, nu poate fi trezită din somnul profund care o prăduiește, singurul leac fiind MirrorMask, în cautarea căreia pleacă Helene. Pe mine m-a cucerit, mai ales când am început să mă intreb dacă totul este doar plăsmuirea unui vis sau realitate.
10. Eternal Sunshine of The Spotless Mind (2004)
Titlul este un fragment din poemul "Eloisa to Abelard", semnat Alexander Pope: “How happy is the blameless vestal's lot! The world forgetting, by the world forgot. Eternal sunshine of the spotless mind! Each prayer accepted, and each wish resigned." Frumos, nu? Așa am gândit și eu. Nu știu cum ar fi arătat totul dacă filmul ar fi fost pus pe umerii lui Nicolas Cage, prima persoană luată în considerare pentru rolul principal. Nici nu vreau să aflu pentru ca de un lucru sunt sigura: Jim Carrey cinstește un rol spectaculos. Acesta îl înfățișează pe Joel care, șocat de faptul că fosta sa partenera Clementine, și-a sters din memorie toate amintirile ce i-au legat cândva, apelează la același tratament. Decizia începe să fie regretată și pune la cale o evadare din procedura pe care asistenta se zbate să o termine.
11. Abre los Ojos (2001)
După ce a suferit de coșmaruri multiple, în timp ce zăcea de gripă, Alejandro Amenábar a avut inspirația de a fi scris scenariul pentru Abre los Ojos. Pentru asta și pentru faptul că a izbutit realizarea unui film inedit, îi mulțumim. Foarte impresionată când l-am văzut prima oară, am refuzat să vad remake-ul Vanilla Sky, în ideea de a-mi păstra intactă prima impresie. Filmul îl are în centru pe Cesar (Eduardo Noriega), un tânăr cu o viață aproape perfectă. Este frumos, bogat și popular. Prins între două relații, Cesar suferă un accident de mașină, în urma căruia rămâne cu cicatrici respingătoare. Lucrurile se complică atunci când adoarme pentru ca a doua zi să traiasca vesiunea opusa a celei lăsate în urmă, când a început să viseze. Seara are chipul deformat, dimineața este frumos din nou, și invers. Nu vă spun decât să-l urmariți pentru a primi explicația amânată până în ultimele minute.
12. Waking Life (2001)
O animație ciudat de bine realizată (întreaga producție a fost filmată digital, urmând ca ulterior o echipa de artiști să stilizeze prin calculator fiecare cadru pentru a deveni animație), bazată pe fenomenul psihologic numit “vis lucid” (să visezi atunci când știi ca visezi). Are universul vreo semnificație? Viața este ceva mai mult decat știm noi? Care este menirea omului cu adevărat? Descoperă toate astea împreună cu un tânăr, pe măsură ce cunoaște persoane în visele sale. Dialoguri eterice sau teme filosofice sunt motive ce întregesc o producție inedită. Într-una din scene, Julie Delpy și Ethan Hawke reiau rolurile lui Celine și Jesse din Before Sunrise, scrise de același Richard Linklater.
Un lucru pe care poate nu l-ați observat: Jeff Daniels, protagonistul principal, apare pe întreaga durată a filmului, desculț. Acesta intră în pielea lui Ed Saxon, un profesor universitar, chinuit de insomnie. În momentul în care realizează că soția sa nu va ajunge acasă, încearcă să înțeleagă dispariția sa și sa facă legaturi care sa-i explice absența. Vicimă sigură a unei tulburari acute de somn, Ed este copleșit de coșmaruri pe care nu le înțelege și încearcă să afle cauza acestora.
14. The Cell (2000)
Poate singurul film al doamnei Lopez care chiar mi-a plăcut. Cert este că a avut multe distincții în circuitul festivalelor, inclusiv o nominalizare la Oscar pentru cel mai bun machiaj, o confimare a fanteziei debordante înfățișate de scenarist. Știu că nu este musai un film despre somn, dar se sondează subconștientul minții umane și asta îl recomandă în tema listei. Filmul are în centru un psiholog (Lopez) ce a descoperit o tehnologie experimentală prin care poate pătrunde în mintea pacienților săi. Aceasta este solicitată să sondeze mintea unui criminal în serie, pentru a afla unde și-a ascuns ultima victimă. Toata arhitectura construită din bucățele și tot decorul care constituie peisajul dezolant și futurist al minții criminalului, au fost nemaipomenit de bine realizate, multe scene fiind inspirate din opere de artă.
15. La cité des enfants perdus (1995)
Orașul copiilor pierduți sau cum să faci spectacol cu multă imaginație. Aflat în deschiderea festivalului de film de la Cannes în 1995, La cité des enfants perdus spune povestea lui Krank, un om de știință aflat în imposibilitatea de a mai dormi. Într-o societate suprarealista el răpește copiii pentru a le fura visele, în speranța stopării procesului de îmbătrânire. Un fost vânător de balene (Ron Perlman) pleacă în căutarea fratelui său mai mic, răpit de Krank. Ajutat de Miette (Judith Vittet), acesta ajunge curând într-un tărâm plin de deznădejde.
16. Body snatchers (1993)
Originalul “Invasion of The Body Snatchers” a apărut în 1956. Recunosc că nu l-am văzut pe acela, dar cel din ’93 mi-a plăcut suficient cât pentru a-i aprecia suspansul. O adolescentă recent mutată cu familia sa într-o baza militară începe să observe lucruri din ce în ce mai ciudate pentru care nu poate găsi o explicație. Soldații își schimbă subit comportamentul, cercetările tatălui său ducând la concluzia că sunt infestați cu un virus. Un avertisment anunță “they come when you’re asleep”. O entitate extraterestră înlocuiește trupul omului, în timp ce doarme și-l lipsește de orice simțire. Finalul… ei bine, mie mi-a plăcut!
17. Brazil (1985)
Poate nu știati și fac doar o mențiune. Terry Gilliam a luat în considerare pentru rolul lui Jill actrițele Jamie Lee Curtis, Rebecca De Mornay, Rae Dawn Chong, Joanna Pacula, Rosanna Arquette, Kelly McGillis, Ellen Barkin și Madonna. Rolul a ajuns într-un final la favorita sa, Barkin. Pot să vă mai spun că Brazil a fost filmul favorit al regretatului River Phoenix. Plăcându-i atât de mult, avea stabilită o întâlnire cu regizorul, exact în ziua în care a murit. Cei doi nu s-au cunoscut niciodată. Filmul a riscat să nu fie lansat, producătorul executiv motivând că este prea pesimist. Grație insistențelor lui Gilliam, filmul a fost eliberat și s-a impus de-a lungul anilor că un clasic, grație poveștii unui tehnocrat locuitor al societății distopice, ce o întâlnește fizic pe cea care până acum era urmărită doar prin vise. Decizia de a o urma îi schimbă pentru totdeauna viața. Brazil a fost inspirație și pentru eșecul (regretabil) Sucker Punch, generând curentul steampunk.
18. Dreamscape (1984)
În roluri principale, nume cu sonoritate: Dennis Quaid, Max von Sydow și Christopher Plummer. Dreamscape este un horror SF, regizat de Joseph Ruben (Forgotten, 2004). Filmul analizează un proces experimental care implică un individ cu capacități parapsihice, nevoit să intre în interiorul unui coșmar pentru a-l salva pe însuși președintele Statelor Unite. Mie mi-a placut tare mult, mai ales că a dozat perfect mai multe genuri, insistându-se pe natura invadării visului.
19. Nightmare on Elm Street (1984)
Nu cred că exista persoană care să nu fi fost bântuită de Freddy Krueger, după ce l-a lasat să defileze nestingherit pe ecran. Recunosc că am revenit la film abia după mult timp și am urmărit continuările (1985, 1987, 1988, 1989, 1991) ce au culminat cu un remake regretabil în 2010, abia dupa ce am înțeles că totul e fantezie. Primul film în care Johnny Depp a primit un rol, „Coșmar pe strada Ulmilor”, a fost turnat în doar 30 de zile și s-a bucurat de succes în rândul adolescenților. Inspirația regizorului Wes Craven pentru personajul Krueger are mai multe surse din copilăria sa, în special aspectul murdar având sursa la un vagabond întâlnit la vârsta de 10 ani. Legătura cu visul este evidentă pentru cunoscători. Pentru cei câțiva care nu cunosc mitul creat în jurul personajului principal, vă spun atât: nu adormiți la el ! O creatură înspăimântătoare cu degete lungi ce poartă cuțite, cu o înfățișare respingătoare, te vânează în vis pentru a se răzbuna...
20. The Lathe of Heaven (1980)
Bazate pe romanul SF cu același nume scris de Ursula K. Le Guin, cele două apariții din 1980 și remake-ul din 2002, au la bază destinul unui individ ale cărui vise pot schimba realitatea. Pentru a stopa acest deficit, el se îndoapă cu medicamente. Un psihiatru descoperă capacitatea pacientului de a schimba realitatea în beneficiul omenirii, dar intențiile sale au consecințele înfricoșătoare. Principala locație de filmare a fost orașul Dallas, grație elementelor sale futuriste la acea vreme, printre care arhitectura neobișnuită și clădirile îmbrăcate în sticla.
