We Bought A Zoo! (2011) - Guest-Post pentru Laurentiu Iancu
Rating IMDB: 7.2 (7 de la mine)
Regia: Cameron Crowe
Gen: comedie, dramă, familie
Morala mea: Încearcă să lași în urmă ceea ce ți s-a întâmplat rău în viață și ia-o de la capăt. Niciun început nu este ușor, însă, după mult efort și pasiune autentică, reușita nu va întârzia să apară.
Recenzia a fost scrisă pentru domnul Laurențiu Iancu de la Ochiu’ Rațiunii. ”Sunt echidistant, cu ochiu' perfect deschis. Raționez, deci exist”, spune stimabilul. Am fost foarte plăcut surprinsă să constat că eu am deschis seria guest-posturilor pe blogul lui!
Inspirată de latura părintească a domnului Iancu, gândul meu a zăbovit asupra unui film de familie foarte drăguț, care îi va încânta deopotrivă pe copiii de lângă și din voi, pe visători, pe iubitorii de animale, cât și pe cei pe cei care cred într-un nou început.
Vă puteți imagina, în curtea casei dumneavoastră, țarcuri ce adăpostesc lei, tigri, urși grizzly, vidre și alte minunății ale naturii? Nu, acesta nu este un basm, ci o întâmplare reală descrisă de însuși protagonistul ei, Benjamin Mee, în cartea ”Avem un zoo! O carte incredibilă despre o tânără familie, o grădină zoologică în paragină și 200 de animale sălbatice.” În august 2006, familia Mee cumpără parcul zoologic Dartmoor din sud-vestul Angliei, îl reface din temelii și îl redeschide publicului larg în iulie 2007. Recomand călduros această carte tuturor celor care au fost vrăjiți de poveste și care doresc să afle cum s-au petrecut întocmai lucrurile (simpla lecturare a rezumatului îmi indică faptul că filmul a suferit modificări importante față de povestea originală).
Revenind la peliculă, observăm, încă din debut, că domnului Mee (Matt Damon) îi este foarte greu să treacă peste moartea soției, nefericitul eveniment petrecându-se cu numai 6 luni în urmă. Nimic nu pare a funcționa așa cum trebuie: amintirile soției îi răscolesc ființa, regăsind-o în fiecare colțișor al casei, în lucrurile ei, în locurile pe unde au fost împreună, în barul unde a văzut-o întâia oară. Dubla ipostază de părinte se dovedește a fi mai dificilă decât ar fi crezut, mai cu seamă când băiatul cel mare, Dylan (Colin Ford), e un adolescent de 14 ani rebel în toată regula, cu proaspătă exmatriculare la activ. Își îneacă amarul pierderii mamei desenând cranii și tot felul de ciudățenii cu sânge la purtător, opere de artă nu tocmai pe gustul profesorilor, care îi tot cheamă tatăl pe la școală. În schimb, nostima Rosie (Maggie Elizabeth Jones), fetița de numai 7 ani, va atrage pe loc simpatia spectatorului cu drăgălășenia și entuziasmul ei, cu replicile care par dezarmante din gura unui copil.
Benjamin Mee nu mai vrea milă și demisionează de la locul de muncă, unde era ținut mai mult onorific. Deși dorul de soție îi mistuie ființa, are doi copii cărora trebuie să le făurească un nou început și simte, astfel, nevoia de a schimba locuința. Își ia fetița la o plimbare și încep împreună turul de forță al vizionărilor. Tocmai când credeau ca e o cauză pierdută, le face cu ochiul o casă izolată pe un tărâm de vis. Când află că locul cu pricina este, de fapt, o grădină zoologică în paragină și că cel care o cumpără este obligat de stat să țină în continuare animalele și angajații, Benjamin Mee vrea să renunțe, dar strălucirea din ochii fetiței și felul în care aceasta relaționează imediat cu animăluțele îl determină să accepte provocarea.
Dar greul de-abia începe: Benjamin este un orășean care nu știe mai nimic despre animale, băiatul cel mare nu se poate adapta defel la noul stil de viață (ceea ce înăsprește și mai mult relația tată-fiu), investițiile pe care trebuie să le facă pentru redeschiderea grădinii zoologice sunt uriașe, golindu-i rapid conturile, volumul de muncă este până la cer și înapoi, iar cel mai apropiat magazin se află la 14 km. Nimeni nu îi dă nicio șansă, inclusiv fratele cu ochi de contabil (Thomas Haden Church), care îi amintește periodic de greșeala făcută. Dar fetița repetă de câteva ori pe parcursul filmului ”Avem un zoo!” cu un entuziasm care te face să dai o șansă acestei povești, chiar dacă izbânda pare atât de îndepărtată.
A fost surprinzător și plăcut ochiului să o regăsesc pe Scarlett Johansson în calitate de administratoră a grădinii, o tânără de numai 28 de ani complet dedicată muncii ei. Nu interpretează vreun rol de femeie fatală, așa cum m-a obișnuit până acum, ci unul care îi pune foarte bine naturalețea în valoare, dând o alură tare simpatică personajului ei. De fapt, cam toți sunt simpatici în filmul acesta sau devin pe parcurs, inclusiv ciufutul inspector Walter Ferris care trebuie să le acorde autorizația de funcționare. Cel mai temut și antipatic din galaxie, un om care aruncă cuie în loc de cuvinte și al cărui unic criteriu de evaluare e dat de ruleta pe care o folosește atât de des, încât devine o prelungire a ființei lui.
Mi-a plăcut filmul și vi-l recomand călduros. Am văzut peisaje superbe brăzdate de soare, animale îngrijite cu mult suflet, am văzut dragoste adolescentină, speranță, regăsire, dar și puterea de a o lua de la capăt. Ambiție, luptă, actori care-și intră foarte bine în rol, poveste moralizatoare. Mi-a dat exact ce am dorit să văd de la un film din categoria lui! We Bought a Zoo! se poate dovedi o alegere foarte inspirată pentru o seară în familie, fără a avea o consistență deosebită sau importante distincții cinematografice în palmares. Și chiar dacă vocea rațiunii ar putea reclama câteva clișee, în definitiv, niciun început nu se dovedește ușor și este nevoie de multă muncă, pasiune și ambiție pentru a reuși în ceea ce ți-ai propus.
