Dezgolire - Guest Post de Mushotoku Maakhera

Andreea Lupșa sau Mushotoku Maakhera, cum își spune ea prin blogosferă, este un om deosebit pe care mă bucur că l-am cunoscut, fie și în mod virtual. Studentă a Facultății de Medicină, este o combinație insolită de rațiune și trăire artistică și cred că cele mai bune cuvinte sunt cele pe care le folosește ea însăși în autodescriere: ”Pictez lumea în cuvinte, susțin Știința și Rațiunea, promovez Cultura, mă implic în dezbateri inteligente, Filozofez”. Interesant, nu? Vă invit să aruncați un ochi pe blogul ei, efortul vă va fi răsplătit.

Că cinematografia este o artă, o poezie vizuală, am simțit-o dinainte s-o citesc pe undeva! Mereu am acționat urmând un impuls, fără prea multe întrebări. Dar felul în care Andreea vede filmul m-a impresionat profund, m-a făcut să vibrez, mi-a atins sufletul. Trăirile noastre sunt similare, cu diferența că subsemnata nu le-ar fi putut exprima niciodată atât de limpede. Și atât de poetic!

Vă las în compania unor cuvinte care vor face ca Măria Sa, Filmul, să simtă o mângâiere caldă și că rangul Lui de Artă este pe deplin meritat. Uluitoarea îmbinație de imagine, sunet, vibrație, idee, trăire! Sarea și piperul existenței mele! 
”Nu uitați să visați, prin film și... dincolo de acesta!”, spune atât de frumos Andreea...

Ia-o si da-o mai departe catre iubitorii filmului!

Sau leapșa, ca atunci când eram mici și o jucam cu mare drag până ne chemau insistent părinții în casă. În timp ce blidele se răceau sub privirile neputincioaso-enervate ale celor care ne-au adus pe lume, joaca era în toi și nici gând să părăsim terenul! ”Piua” pentru o țâră de răgaz și o luam de la capăt!

Drd Emil Călinescu a împânzit blogosfera cu un soi de leapșă cinefilă și m-a avertizat foarte clar că nu am voie s-o ratez, în calitate de iubitor adevărat al filmului. Bine, domnule Călinescu! Facă-se voia ta! Să purcedem la treabă, dar nu înainte de a o pasa mai departe, către: Mataș, Andreea Livia Lupșa, Maria Mădălina Chilă, Victor Preda, cronicarul Daniel Alexandrescu, regizorul Bianca Rus, Marian Iuga de la Filmsinopsis.ro, Jovi Ene de la Filme și Cărți, Teo de la Despre filme, Maria de la Film Cultură Artă. 

SECȚIUNEA 1 - FILME STRĂINE

 1. Filmul preferat

Sunt atât de multe filme bune în lumea asta, că tare greu mi-ar fi să mă opresc la unul singur. În plus, am observat că gusturile se mai schimbă, fie cu trecerea anilor, fie în funcție de starea de moment. Dacă mă întrebați acum, aș răspunde fără să stau prea mult pe gânduri că filmul meu preferat este To Kill A Mocking Bird (1962; r. Robert Mulligan), deși ani buni a fost The Shawshank Redemption, pe care l-am văzut de atâtea ori, încât m-am încurcat în numărătoare. Și pentru că uneori simt nevoia să mă înfior, alteori să trag o porție zdravănă de râs, am ales câte un film de suflet pentru fiecare categorie principală.

Așadar:

Hugo (2011)

Rating IMDB: 8 (9 de la mine)
Regia: Martin Scorsese
Gen: aventură, dramă, familie

Morala mea: Oricine și orice are o menire pe acest pământ. În momentul în care nu mai ai scop și speranță, ești asemenea unui obiect stricat, nefuncțional.

Mare vrăjitor e Scorsese! Mă ia din lumea mea cât se poate de pământeană și mă aruncă hăt, între vise, deși ochii mei sunt cât se poate de deschiși. Încă de la primele cadre, uit să respir, iar basmul mă atrage spre el cu o forță de nestăvilit. Orice urmă de împotrivire pare doar o zvâcnire neputincioasă, așa că abandonez lupta cu adultul din interior și mă cufund abrupt într-o lume de poveste, din care nu sunt sigură că mi-aș mai dori să ies.

Undeva, într-o gară din Parisul anilor 30, stă pitit un băiețel care fură un șoricel. De jucărie. Îl cheamă Hugo (Asa Butterfield), e orfan și a moștenit de la tată (Jude Law) pasiunea pentru mecanisme de tot soiul, așa încât să nu vă mirați că ceasurile din gară sunt întoarse periodic și funcționează cu precizie, deși niciun adult responsabil de această trebușoară nu mai e în lumea celor vii. Hugo e sărac ca toți orfanii și ți se rupe sufletul să-l vezi în jumătate de pantaloni umblând prin ninsoare. Dar, în ciuda unui trup firav și al neajunsurilor materiale care îl determină să mai șterpelească ceva de mâncare, își urmărește scopul cu o asiduitate cu care mulți adulți nu s-ar putea mândri. Căci automatonul, singurul lucru care i-a mai rămas de la tată, trebuie reparat pentru a vedea ce mesaje ascunse poartă în el. Sau în mâna lui robotică, mai bine zis!

Premiere in cinematografe - martie 2012

Stimați cititori, vă invit să dăm o raită prin premierele lunii martie. Pentru iubitorii filmului românesc, avem Tatăl-fantomă în regia lui Lucian Georgescu, cu Marcel Iureș în rolul principal. Se vorbește mai mult în limba engleză, iar părerile asupra acestui film sunt împărțite, așa încât vă las să îl descoperiți singuri-singurei. Robert Pattison nu mai este un vampir îndrăgostit, ci un cuceritor de femei influente care trece de la mizerie la lux, în noua ecranizare a romanului Bel Ami, scris de Guy de Maupassant. Ne mai speriem puțin cu exorcizări la Devil Inside și mai râdem, sper, la câteva comedii (într-una din ele ne reîntâlnim cu Jennifer Aniston, în caz că vă era dor). Câteva SF-uri pentru iubitorii genului, cel mai așteptat fiind Jocurile foamei. Daniel Radcliffe nu mai e Harry Potter, ci un tănăr avocat care are de-a face cu o casă bântuită dintr-un sătuc britanic. Albă ca Zăpada e scoasă de la naftalină și modernizată, Julia Roberts fiind vrăjitoarea cea rea. Iubitorii de animație se vor putea delecta cu o nouă producție de la creatorii Despicable Me, în care vor face cunoștință cu morocănosul, dar și simpaticul Lorax. Avem și un thriller psihologic care se anunță înteresant: We Need to Talk About Kevin, care insistă pe o relație mai încâlcită dintre o mamă și fiul ei. Radu Mihăileanu vine cu ceva mai exotic, un sat undeva între Africa de Nord și Orientul Mijlociu, unde femeile vor să rupă tradiția și să nu mai care apă de la izvor, încercând să pună această responsabilitate pe umerii bărbaților într-un fel aparte.

Tatăl fantomă - Premiera 2 martie

Regia: Lucian Georgescu
Cu: Marcel Iureş, Mihaela Sîrbu
Gen film: Dramă

Profesorul american Robert Traum (Marcel Iureș) își ia un concediu de un an și, renunțând la un prezent lipsit de surprize, decide să îmbrățișeze o aventură ce are strânsă legătură cu trecutul. Întors pe bătrânul continent, Robert încearcă să descâlcească misterul ce învăluie originile tatălui și unchiului său, faimoșii frați Traum: Rudolf, un celebru romancier, și Samuel, odinioară mare gangster la Chicago.

Kill List (2011) - Guest post by Filmsinopsis.ro (Marian Iuga)

Rating IMDB: 6.2 (filmsinopsis.ro îi acordă 8.5)
Regia: Ben Wheatley
Gen: horror, thriller

Morala filmsinopsis.ro: Cei pe care nu-i măcelărești, nu te lasă să fii fericit!

Nimic nu-mi face o plăcere mai mare decât aceea de a descoperi oameni pasionați de cinematografie care împărtășesc și cu noi o frântură din gândul lor. Marian Iuga de la filmsinopsis.ro este doar unul dintre ei, iar site-ul care îi poartă amprenta mustește de recenzii frumos scrise, libere și originale. Este un loc unde revin cu mare drag! Recenzia de față este plămădită special pentru Cinemateca Trisk și îi mulțumesc pe această cale. În plus, ea completează acest blog cu un gen horror pe care nu m-aș încumeta să-l vizionez prea des, cu atât mai puțin să-l aștern pe hârtie. În urma discuțiilor avute cu Marian, a rezultat că filmul, de o violență fără limite, îi va încânta pe unii mai amatori de senzații tari, în timp ce alții, mai sensibili din fire, s-ar putea declara complet oripilați. Lectură plăcută!

Nu cred că filmul independent regizat de Ben Wheatley se încadrează în genul horror, dar cu siguranţă Kill List e unul dintre cele mai violente şi şocante thrillere ale cinematografiei britanice din ultimii ani. Primele 30 de minute nu reprezintă un avertisment pentru ce va urma, ba chiar crezi că firul epic se va reduce la drama unui mercenar sau asasin plătit rămas fără slujbă după un incident neplăcut şi care nu se poate adapta la o viaţa simplă alături de o soţie, fost cadru militar şi un fiu de vreo 10 ani. Răbufnirile sunt dese şi nici prezenţa prietenilor nu reprezintă un dig pentru demonii unui om violent. Aceste momente specifice sindromului Irak sau Afghanistan nu durează o veşnicie. Nevoia de a elimina anumite scursuri îi scoate din bârlog pe Jay şi Gal, doi prieteni, doi asasini extrem de pricepuţi.