Rating IMDB: 7.6/10
Regia: Hany Abu-Assad
Dificila, complicata, interminabila! E povestea unor oameni ce par ca nu isi mai gasesc linistea. Motivele lor mi se pierd in hatisul neuronal, dar marturisesc ca este pentru prima oara cand vad spinoasa relatie Israel-Palestina redata intr-un mod atat de obiectiv, incat nu ai nicio scapare: filmul te pune pe ganduri! Mai presus de adevaruri istorice, religii, dumnezei, recompense edenice, este surprinsa aici povestea a doi mecanici palestinieni recrutati de o organizatie extremista, in vederea comiterii unui gest final, unic, suprem: acela de a se arunca in aer (la interval de 15 minute intre cei doi), intr-o zona aglomerata a orasului israelian Tel Aviv. Eventual, daca ar fi posibil intr-un autobuz plin cu soldati, cu atat mai bine!
Interpretarea este exceptionala si convinge pana in ultimul minut. Dialogurile inventariaza conceptii, stari, explicatii, razgandiri si tot ce ar mai putea fi in repertoriul unei sinucideri-atentat. Echilibrul este dat de Suha, o activista pacifista, menita sa contrabalanseze habotnicia celor doi, combatand fiecare argument ce ar putea sta la baza unei razbunari de asemenea proportii. Femeia explica cum un atentat genereaza si mai multa ura, perpetuand razboiul si nicidecum atenuandu-l. Practic, spune ea, nu se va termina niciodata, atata vreme cat, primind o palma, te gandesti cum sa dai un pumn zdravan. Vei primi la randul tau 2 pumni, iar pasul tau va fi acela de a da 3 si tot asa...
Ferchezuiti si imbracati in costume, cei doi mecanici devin de nerecunoscut, dar banali in acelasi timp. Desi planul este bine pus la punct, cateva lucruri nu merg bine la granita, iar povestea se complica putin, ceea ce aduce puncte la suspans.
Nominalizat la Oscar in 2006, pentru cel mai bun film intr-o limba straina, a pierdut in fata lui Tsotsi. Ramane, totusi, un film ce nu trebuie ratat, in care personajele si numele lor sunt mai putin importante! Esentiala este istoria sangeroasa ce se scrie in fiecare zi pe acele taramuri.
