Rating IMDB: 8.4/10Regia: Ingmar Bergman
"Cand a rupt mielul pecetea a saptea, s-a facut in cer o tacere de aproape jumatate de ceas. Si am vazut pe cei 7 ingeri care stau in fata lui Dumnezeu; si li s-au dat 7 trambite."
Daca as spune ca "A saptea pecete" este o capodopera, cu siguranta n-ar fi suficient. Sunt atat de multe intrebari si situatii reunite in aceasta fabula medievala, incat o simpla descriere le-ar stirbi din valoarea actului de a le descoperi singur, fata in fata cu aceasta alegorie a mortii.
Ca Moartea a reprezentat dintotdeauna un subiect pe cat de mistic, pe atat de polemizat, o stim cu totii. Dar niciodata nu a fost atat de...frapant ca in fabuloasa reprezentare cinematografica a lui Ingmar Bergman, reprezentare incununata de premii si nominalizari, dar si de un loc permanent in patrimoniul cultural mondial.
Pe la mijlocul secolului al XIV-lea, Antonius Block si al sau scutier se intorc in Suedia, dupa zece ani de cruciada sangeroasa, initiata de un sarlatan ce se imbogatea prin jefuirea cadavrelor. Doamna cu Coasa pare a fi omniprezenta intr-un tablou mai mult decat dezolant al nemiloasei ciume negre. Dar ce sa vezi, Moartea i se arata in persoana lui Antonius Block spunandu-i ca i-a venit timpul, nefiind tocmai o doamna cu coasa, ci un domn cu fata alba si imbracat in vesminte negre.
Antonius Block ii propune Mortii o partida de sah, miza nefiind doar viata cruciatului, ci si sentimentele acestuia fata de Dumnezeu, religie si umanitate. Existenta lui macinata de intrebari si neincredere este intersectata, in constrast, de familia unui saltimbanc vesel cu a lui nevasta de o pamanteana frumusete, precum si copilasul lor, curat si nepotrivit in acest peisaj dezolant.
Este o antiteza intre Antonius Block (cruciatul ros de intrebari referitoare la Dumnezeu) si mascariciul ce poate fi o incercare de salvare prin distractia pura si nealterata de la acest peisaj cuprins de Moarte. Spectacolul sau inocent este intrerupt de multimea de penitenti biciuiti, intr-un spectacol oribil, grotesc, aprobat cum se cuvine de catre Biserica.
Tot alegoric este si dansul Mortii, cand Ea isi alege victimele dintre cele mai corupte personaje.
Printre polemici si problematici existentiale, sunt doua momente in film care mi-au atras atentia:
- cand se trage la sorti culoarea cu care vor juca Sah, Block ii spune Mortii: "Negru pentru tine!" "O culoare potrivita, nu crezi?"
- Moartea il intreaba: "Esti pregatit?""Corpul meu da, insa eu nu!"Moartea se apropie. "Stai putin!"ii striga Antonius Black. "Toti spuneti asta, dar eu nu cunosc indurarea!"
Raportat la o lume contemporana, "A saptea pecete" poate parea teribil de plictisitor. Chiar daca ti-a placut sau nu filmul acesta, va ramane pentru totdeauna acea imagine a cruciatului, pe de o parte si a Mortii, pe de alta...jucand sah...intr-o partida alegorica. Si, da, poate ca batalia e inutila din capul locului, dar Moartea face parte din insasi esenta Vietii, nu ar avea cum sa fie altfel. Vine un moment pentru fiecare dintre noi (evenimentul este cat se poate de cert, momentul producerii lui este incert) in care vom avea o partida mai speciala de Sah, Canasta, Pinnacle sau Darts, macinati de anumite intrebari existentiale sau altele. Putem cel mult amana un deznodamant, dar finalul va fi acelasi pentru fiecare om de pe terra asta mare!
Ii multumesc bunului nostru prieten Costin pentru desavarsita recomandare. La binecunoscuta bodega din parc, avand capul intre maini, ii sorbeam fiecare cuvintel despre alegoria bergmaniana a Mortii....
