Rating IMDB: 8.1/10
De fiecare data, bunul prieten Matash a insistat in a-mi recomanda "Calauza". Cu neobosita indarjire, mi-a facut chiar si un instructaj de vizionare, pe care l-as rezuma cam asa:
1. ai rabdare, foarte mare rabdare
2. sa nu cumva sa adormi sau sa-ti distragi atentia de la film
3. ai grija ce scrii despre filmul asta, da??? este cunoscut faptul ca parerile noastre in materie de filme au coincis in mare parte, cu exceptia Cetateanului Kane, Matash considerandu-l o capodopera, eu o incercare.
Mi-am zis, ce grozavie sa mai fie si asta: un film rusesc al anilor 70-80? M-am inarmat cu toata rabdarea posibila si am purces la treaba. Bine am facut! Tarkovsky asta e interesant, dar iti pune greu rabdarea la incercare, insistand pe detalii care astazi, cel putin, pot parea redundante.
3 ciudati (Calauza, Profesorul si Scriitorul) fac o calatorie in ceea ce ei numesc Zona. Zona asta e un loc unde cica ar fi cazut un meteorit straniu, transformand-o intr-un loc special, unde dorintele celor care ajung Acolo se indeplinesc. Nu orice fel de dorinte, ci alea mai launtrice, care tin de insasi esenta individului. Locul e pazit militareste, iar cei 3 nebuni se folosesc de o drezina pe sine, gonind nebuneste printre gloante. Dupa abandonarea drezinei, incepe Marea Calatorie intr-un taram deosebit de verde si linistit, poate chiar prea linistit.
Despre filmul asta, nu putem vorbi decat cu seriozitate. Bascalia nu-si prea are locul. Cateva aspecte mi se par demne de luat in seama:
1. Marea Calatorie e redata in cele mai mici amanunte. Parca te si astepti sa sara un monstrulet de prin tufisuri. Acest lucru nu se intampla si nu o spun spre dezamagirea cuiva.
2. Acest voiaj este, de fapt, unul al initierii. Totul este presarat cu discutii filozofice (cu care rusii ne-au obisnuit de fiecare data), acesta fiind insusi pretextul filmului.
3. E un film in care nu se intampla nimic. Sau foarte multe lucruri. Depinde de care parte a baricadei esti: cea exclusiv launtrica, filozofica, sau cea exterioara, in cautare de miscare, actiune...
4. Tarkovsky insista exagerat de mult pe detalii. Repet, in permanenta ai senzatia ca ceva rau este pe cale sa li se intample. Apa picura si picura si picura....
5. Asa cum o spunea si Matash, uneori finalul poate schimba totul. Cam asa se intampla si aici! Desigur, nici finalului nu-i putea lipsi incarcatura filozofica, dar este unul neasteptat, rupand cumva firul epic de pana atunci.
Am vazut un film despre Nimic si despre Tot, in acelasi timp. O Calatorie in care nu se intampla prea mare lucru, dar din care tragi mai multe invataminte decat ai crede. Lumea m-a intrebat daca mi-a placut asa ceva. Raspunsul este da! Am avut ocazia de a pasi cu toata fiinta mea in alta lume, poate ciudata, poate cu totul diferita de a mea, dar mi-a placut. Poate ca as mai fi taiat cativa din stropii de apa ce picurau neincetat, dar cred ca filmul nu ar mai fi avut acelasi farmec. In definitiv, nici nu sunt foarte convinsa ca prin acele zone ar fi cazut vreun meteorit sau ca e ceva special in Zona, dar iese in evidenta o auto-cunoastere mai profunda decat banuiam.
Mai cred, totodata, ca anumite filme raman "agatate" undeva, intre generatii, desi nu ar trebui sa se intample acest lucru. "Calauza" e unul dintre ele. Intrebati-va parintii: toti au auzit de filmul asta! De ce nu s-a transmis mai departe, desi ar fi trebuit? Pentru ca e greoi! Pentru ca s-a indepartat foarte mult de aceste timpuri contemporane, superficiale pe alocuri, cu "readers' digest"-uri si filozofii adaptate pentru a fi cat mai digerabile, sa nu cumva sa ne punem prea mult la incercare creierasul obosit de atata munca de birou.
