Rating IMDB: 8.2/10Schimbam binecunoscutul registru de rasism, droguri, amor ghebos, mierleli, vampirim, homosexualitate si trecem in revista ceva foaaaarte la indemana: bauturica. Si apropo, poate n-ar fi rau ca profesionistii in ale schnapsului sa vada filmul asta: e o reprezentare in cea mai bruta forma a halului in care poti ajunge. Poate cea mai buna, cea mai directa si nealterata exemplificare a unei metehne care a stricat si continua sa strice vieti, direct sau indirect.
Don Birnam, bautor serios de lichide si scriitor ratat, nu a mai pus gurita pe alcool de o eternitate: sa tot fie vreo 10 zile. Cand logodnica (Helen) si fratele (Wick) planuiesc un weekend la tara, cu scopul de a-l mai aerisi, face el in asa fel incat sa strice tot. Are sticle ascunse in diverse locuri, sub canapele, in dulapul de la baie; o sticla e legata cu sfoara sub pervaz si tot asa. Dar, vai, ce pacat ca sunt goale si bani n-are! (Pai cum sa aiba bani, daca nu are slujba? Pai cum sa aiba slujba, daca bea cat ii ziulica de lunga?) In fine, trecand de acest cerc vicios, logodnica se duce la un spectacol, chiar cu cateva ore inaintea plecarii celor doi frati si considera oportun sa isi ia la revedere, facandu-le o scurta vizita.
Face Don ce face si isi convinge fratele sa ii insoteasca logodnica la spectacol. Setea ce o simte pe gatlejul lui uscat ii da cele mai puternice argumente si ia o atitudine persuasiva. In fine, scapa de ei si vrea sa faca ce stie mai bine: sa isi bea mintile. Gaseste 10 dolari (plata menajerei pe saptamana respectiva) si da-i inainte, nenica! Du-te la magazin, ia vreo 2 sticle de whiskey pentru uz casnic, du-te apoi la barul din colt si incepe sa bei sistematic. Bineinteles ca rateaza ora la care trebuia sa se intoarca acasa si sa plece cu fratele lui, iar ce incepe de aici e o adevarata nebunie.
E prezentata toata agonia individului care isi papa banutii destul de repede, versus disperarea logodnicei (dama frumoasa, cu aspect rasat si plina de bun simt), care il iubeste cu sinceritate si vrea sa il ajute din rasputeri. Dar cum sa ajuti un om care nu vrea sa fie ajutat? O ia cu bautura sistematic, de dimineata (din nefericire, la bar deschide abia la 9-10, mult prea tarziu pentru el care se taraste practic dupa o gurita din licoarea lui preferata - zici ca e mai rau decat un calator in desert), ajunge sa fure din poseta unei doamne dintr-un bar si sa fie dat in suturi afara, amaneteaza haina cu aspect de leopard a logodnicei, mai cerseste neshte banuti de la o cucoana ce mai frecventa acelasi bar, se face praf, dobandeste un aspect jalnic, ba chiar isi petrece o noapte printre nebuni.
Incepe sa vada oratanii pe pereti, ii tremura manutzele mai rau ca la Parkinson, iar primul lucru care i-ar trebui atat de mult dimineata nu e altceva decat bauturik lui draga. Mult prea draga, ajunge un ratat cu acte in regula, la fel de lipsit de demnitate si jalnic precum aurolacii de odinioara ai metroului bucurestean. Cam asta inseamna, la cel mai propriu mod, o reprezentare vizuala a notiunii de "a-ti bea mintile".
Desi nu ma omor dupa felul in care Ray Milland face pe betivanul, filmul e grozav! O cronica de 3-4 zile din viata unui schnaps-ist, din care n-am cum sa trag decat o singura concluzie: beti cu moderatie, fratilor! Tomar con moderacion! Drink with moderation! In mai multe limbi nu stiu s-o spun, dar ideea e cam aceeasi: te distrugi si mai tragi si pe altii dupa tine!
