Rating IMDB: 8.1/10
Brandon si Phillip sunt doi indivizi bolnavi rau la tartacuta. Ei fac apologia crimei perfecte, o intorc pe toate partile si chiar ajung sa o comita! Pornind de la idei luate din zbor de pe la altii si interpretate intr-o maniera personala deosebit de alterata, il mierlesc pe David Kentley, avand la baza urmatoarele argumente: David le este inferior din punct de vedere intelectual si, ca atare, nu merita sa traiasca. Notiunile de bine si rau nu exista pentru cei “superiori” (asa cum sunt ei), ocazie cu care si-ar putea dovedi ca sunt capabili de o Mierleala. Dar nu oricum, ci PERFECTA!
Filmul asta miroase de la o posta a sinistru, daca judecam la rece faptele. Bolnavii astia doi il sugruma pe David cu o franghie si ii ascund trupul intr-un cufar din casa lor. Buuun! Se gandesc ca ar fi cool sa traga si un bairam de pomina, chiar in camera unde isi doarme somnul de veci biata victima. Betegi grav la creier, (de fapt, Brandon e capul rautatilor, celalalt cam regreta ce a facut si nu arata deloc bine) ei schimba locul de servire a mesei din hol chiar pe cufarul unde zace David si pun chiar si lumanarele. Marii invitati ai chefului sunt: victima (da, victima!), tatal si matusa victimei, logodnica victimei, un prieten de-al victimei, pretendent la mana logodnicei victimei si un fost profesor de la care au tot imprumutat ei idei (ca, deh, superioritatea lor intelectuala n-a fost in stare sa zamisleasca singurica ceva acolo sau macar sa preia alte idei in adevaratul lor sens). Bleah, sinistra treaba!
Si-uite asa, oamenii nostri chefuiesc cu un defunct in camera de a carui existenta habar n-au. Sigur, toti se intreaba unde este David si de ce intarzie, cand nu ii sta deloc in fire! Si ce sa vezi, dom’le? Tocmai cand ii mai despartea putin timp de mierleala perfecta, profesorul se cam prinde el cum sta treaba. Atitudinea ciudata a lui Philip, grimasa acestuia cand vede ca Brandon impacheteaza neshte carti pentru tatal mierlitului cu franghia cu care l-au sugrumat, absenta ciudata a lui David, comportamentul semi-excesiv al lui Brandon (ceva de genul “Incearca tu sa te cuplezi cu logodnica, ca, oricum, David nu mai are nicio sansa”), palaria etc. Profesorul pleaca la finalul petrecerii, dar nu poate rezista si se intoarce. Cand banuielile ii sunt confirmate si deschide cufarul ala nenorocit, il scarbeste felul bolnav in care ideile i-au fost denaturate. Ii explica lui Brandon ca nimeni, absolut nimeni, nu poate decide asupra inferioritatii intelectuale a altor persoane! Nimeni, dar absolut nimeni nu are dreptul de a hotari cine sa traiasca si cine nu. Ii matura bine intelectul grav deteriorat si il denunta!
E clar! Hitchcock nu se dezminte…
Sfatul meu: nu incercati asa ceva, nici macar departe de casa!
Brandon si Phillip sunt doi indivizi bolnavi rau la tartacuta. Ei fac apologia crimei perfecte, o intorc pe toate partile si chiar ajung sa o comita! Pornind de la idei luate din zbor de pe la altii si interpretate intr-o maniera personala deosebit de alterata, il mierlesc pe David Kentley, avand la baza urmatoarele argumente: David le este inferior din punct de vedere intelectual si, ca atare, nu merita sa traiasca. Notiunile de bine si rau nu exista pentru cei “superiori” (asa cum sunt ei), ocazie cu care si-ar putea dovedi ca sunt capabili de o Mierleala. Dar nu oricum, ci PERFECTA!
Filmul asta miroase de la o posta a sinistru, daca judecam la rece faptele. Bolnavii astia doi il sugruma pe David cu o franghie si ii ascund trupul intr-un cufar din casa lor. Buuun! Se gandesc ca ar fi cool sa traga si un bairam de pomina, chiar in camera unde isi doarme somnul de veci biata victima. Betegi grav la creier, (de fapt, Brandon e capul rautatilor, celalalt cam regreta ce a facut si nu arata deloc bine) ei schimba locul de servire a mesei din hol chiar pe cufarul unde zace David si pun chiar si lumanarele. Marii invitati ai chefului sunt: victima (da, victima!), tatal si matusa victimei, logodnica victimei, un prieten de-al victimei, pretendent la mana logodnicei victimei si un fost profesor de la care au tot imprumutat ei idei (ca, deh, superioritatea lor intelectuala n-a fost in stare sa zamisleasca singurica ceva acolo sau macar sa preia alte idei in adevaratul lor sens). Bleah, sinistra treaba!
Si-uite asa, oamenii nostri chefuiesc cu un defunct in camera de a carui existenta habar n-au. Sigur, toti se intreaba unde este David si de ce intarzie, cand nu ii sta deloc in fire! Si ce sa vezi, dom’le? Tocmai cand ii mai despartea putin timp de mierleala perfecta, profesorul se cam prinde el cum sta treaba. Atitudinea ciudata a lui Philip, grimasa acestuia cand vede ca Brandon impacheteaza neshte carti pentru tatal mierlitului cu franghia cu care l-au sugrumat, absenta ciudata a lui David, comportamentul semi-excesiv al lui Brandon (ceva de genul “Incearca tu sa te cuplezi cu logodnica, ca, oricum, David nu mai are nicio sansa”), palaria etc. Profesorul pleaca la finalul petrecerii, dar nu poate rezista si se intoarce. Cand banuielile ii sunt confirmate si deschide cufarul ala nenorocit, il scarbeste felul bolnav in care ideile i-au fost denaturate. Ii explica lui Brandon ca nimeni, absolut nimeni, nu poate decide asupra inferioritatii intelectuale a altor persoane! Nimeni, dar absolut nimeni nu are dreptul de a hotari cine sa traiasca si cine nu. Ii matura bine intelectul grav deteriorat si il denunta!
E clar! Hitchcock nu se dezminte…
Sfatul meu: nu incercati asa ceva, nici macar departe de casa!
